Pandemic

Înainte de Contagion, The flu și Virus a fost Pandemic (Kansen rettô), film japonez care atacă subiectul atât de fierbinte al zilelor noastre, inamicul nevăzut și ucigător, virusul.

Bine, filme de gen au mai fost (gen Outbreak din 1995), dar în memoria mea recentă ăsta ar fi primul în ordine cronologică din noul mileniu.

În această ficțiune japoneză nemernicul care cauzează haosul național nu este ceva cunoscut, gen gripa aviară, gripa porcină, Ebola, SARS, vulpița, etc, ci ceva cu totul nou.

Premisa este arhicunoscută, pornește identic ca în toate filmele cu acest subiect, într-un spital dintr-un oraș din Japonia se prezintă un pacient cu grave simptome ce seamănă cu influenza, dar tratamentul este inutil și reacțiile sunt extrem de violente, boala făcând ravagii ireparabile în trupul sărmanului bolnav.

Nimeni nu știe cu ce se confruntă, toată lumea presupune că este o nouă tulpină mutantă de influenza, dar grămada de cadavre crește amenințător și cazurile infectaților explodează pe zi ce trece.

Rămâne în sarcina unui mănunchi de doctori și cercetători să depisteze zona de origine a bolii, unde a luat ființă și cum a ajuns să se propage în Japonia.

Filmul combină mortalitatea extrem de crescută a virului Nipah din Virus cu contagiozitatea fulminantă din The flu sau, dacă vreți, a Coronavirusului real, și iată cum apare o boală care nu afectează un orășel sau o regiune, ci o întreagă țară, Japonia fiind pusă pe butuci foarte rapid, numărul cazurilor trece de ordinul milioanelor, iar morții sunt contabilizați cu 7 cifre.

Pandemic este o producție care balansează foarte bine elementele realiste pline de dramatism cu cele înclinate spre acțiune post-apocaliptică.

Dacă până și în Japonia sistemul sanitar este îngenuncheat în câteva zile, atunci ce pretenții să mai ai de la alte țări nu atât de dezvoltate?

Filmul ne arată cât de fragilă este specia umană și cum un organism microscopic și invizibil poate aduce, și nu este vreo exagerare, extincția noastră. Consider că dacă ne va răpune ceva înainte să o facem noi înșine, atunci un astfel de virus fără leac și cu o perioadă foarte scurtă de atac ne va veni de hac.

La peste 2 ore și un sfert Pandemic oferă tot ce trebuie să găsim într-un asemenea film, de la secvențele îngrozitoare cu efectele morbide ale virusului, gen sânge țâșnind prin ochi ca o fântână arteziană sau tuse expectorantă din care văruiești cu roșu un perete în 30 de secunde, până la eroismul dincolo de rațiune afișat de medici, de la cursa contra cronometru pentru găsirea leacului până la imagini dezolante cu o Japonie paralizată și goală.

Jur că regăseam perfect în imagini isteria și panica din zilele noastre în care un inamic mai împuțit decât virusul este chiar prostia omenească pentru că filmul anticipează sinistru de corect cum reacționează pulimea cretină pe timp de pandemie.

Punând în paralel imaginile din film cu secvențele transmise de orice post de televiziune nu veți sesiza diferențe prea mari în comportament, aceeași învălmășeală la haleală, aceeași desconsiderare față de autorități și aceeași atitudine arogantă de: Las` că e o minciună și știu eu, simplu zidar/brutar/campion olimpic de alba-neagră, mai bine decât un virusolog cum stă treaba cu virusul ăsta care mie nu are ce să-mi facă.

În mare parte scenariul nu sare din schema de tratament cu ceva inovativ, urmează același traseu bătătorit de la care, însă, se abate uneori, spre surprinderea mea, și își face de cap cu sacii de cadavre și cine le populează.

Ca atare, nu lipsesc deloc momentele ploioase de sorginte umană, musai avem și o fetiță care se luptă pentru premiul de drăgălășenie cu cea din The flu, și aici filmul își face treaba, reușește să provoace reacțiile lacrimale pe care le aștepți de la un asemenea film dramatic. Și nu se folosește doar de tertipul uzitat în permanență care ne face să bocim din reflex, dar vine și cu o alternanță devastatoare între agonie și extaz de îți face cioburi inimioara deja slăbită.

Mi-a plăcut și datorită faptului că a lăsat deoparte aspectul politico-diplomatic și s-a concentrat exclusiv de partea umană și dintre cele 3 filme cu același subiect prezentate până acum Pandemic mi s-a părut cel mai bun pentru că nu este nici fantezist ca The flu, dar nici atât de cuminte ca Virus.

Însă nu sunt toate bune și frumoase în film, am strâmbat ca la înghițirea unei linguri de ulei cu ricin în anumite momente în care personajele, doctori de meserie, iau unele decizii care nu se pupă deloc bine cu logica, și mai sunt și câteva secvențe în care tehnica le dă KO celor care au editat filmul pentru că în film au lor acțiuni care nu ar fi posibile în realitate, dar le-au scăpat din vedere la îmbucarea versiunii finale.

Dar bilele albe prevalează și avem parte și de câteva momente pline de tâlc specifice culturii japoneze, bașca o coloană sonoră de înmuiat pietrele, care mă fac să trec cu vederea scăpările din film, așa că plantez lui Pandemic un 9.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Trailer (nu am reușit să găsesc, așa că am încropit rapid unul pe genunchi):

Link IMDB

About admin

Check Also

Emergency declaration

Emergency declaration

Mi-am cumpărat bilet spre Coreea de Sud pentru a vedea Emergency declaration (Bisang seoneon), un …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.