Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
1970
Războiul cucerește Oscarul în 1970 cu Patton primind 7 statuete mult râvnite.
🎬 Patton – Premisă
Filmul de față se vrea o oglindire a vieții celebrului general american George S. Patton (George C. Scott) în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ce alte informații să mai ofer cu privire la premisa acestei producții de război din moment ce mai mult de atât nu am ce să scriu?
Că omul era meseriaș pe tarlaua lui și iubea bătălia mai mult ca pe nevastă-sa?
De fapt, visa atât de mult război încât avea impresia că este o reîncarnare a marilor strategi din timpuri aproape imemoriale.
În fine, Patton îl urmărește pe general cum își croiește drum cu Armata a 3-a din nordul Africii până în inima Franței, măturând în drumul său inamicii friți care i se puneau în cale.
💭 Patton – Comentariu 🍿
Pelicula are o durată de aproape 3 ore și primul lucru care mi-a sărit în ochi n-a fost un obuz răzleț, ci ratingul de PG.
Haida-de, că ăsta nu este de PG nici să-l tai cu sabia pentru că vorbim despre un film de război în care se moare la greu, se moare mult și se moare violent.
Iaca o dovadă cât de mult ne-am sensibilizat, ce era pe vremuri considerat o vizionare potrivită pentru cei mici azi probabil s-ar încadra la nerecomandat sub 15 ani.
Sau, din contră, poate ne-am deșteptat și ne-am dat seama că unele imagini nu sunt potrivite pentru cei mici. Voi decideți care este varianta corectă.
După cum reiese și din titlu, obiectivul principal al filmului este Patton, nu neapărat războiul care cade oarecum pe plan secund.
Sunt prezente câteva lupte destul de bine puse în scenă, cu puzderie de tancuri, cu infanterie ca turcii, câtă frunză, câtă iarbă, cu explozii terifiante, cu mult fum și cu o groază de gloanțe consumate.
Iar deznodământul nu-i deloc pe placul multor familii, deoarece câmpiile și dealurile folosite de post de front de luptă rămân tapetate cu cadavre din ambele tabere.
Dar asta nu contează prea mult în Patton, ci personajul cu același nume care este unul atipic în panoplia oamenilor de război.
Prezența lui nu este deloc una plăcută pentru cei care au nefericirea să-l cunoască, apariția lui la popotă duce instantaneu la năpârlirea mielului în rândul soldaților.
Și nici camarazii de stele sau superiorii nu-l înghit cine știe ce deoarece este un om prea de război comparativ cu ei, făcându-i să pară lași.
Este suficient să scriu că dușmanii îl visează urât noaptea, iar aliații au coșmaruri cu el ziua când îi freacă la ridiche că nu se ridică la nivelul standardelor militare.
N-ai nicio scăpare cu el, poți să fii cea mai bleagă găină ciufulită de frică, scoate din tine instantaneu cocoș înfoiat cu pieptu-n față gata de bătălie.
Că vrei sau că nu vrei.
Atât de strict este sau, pe limbaj mai colocvial, atât de al dracului este.
În schimb, se dovedește un strateg de excepție, concepând planuri de atac pe care nimeni nu le anticipa, fiind un mare fan al istoriei de mult apuse de unde își trage inspirația.
Practic, este un suflet antic în trup de secol XX.
Probabil este cel mai tacticizat și obsedat de regulament film de război din câte am văzut, deoarece luciul bocancilor avea un rol la fel de important ca ținta unui lunetist.
Neavând alte informații la îndemână despre Patton, nu pot decât să presupun că portretizarea lui este destul de fidelă realității.
Mai ales că nu m-ar surprinde ca prin armată să existe asemenea țicniți intelectuali, ținând cu dinții de toate regulile din manualul de instrucțiuni al armatei, dar având și idei geniale în planificarea ofensivei.
Opusul lui Patton este generalul Bradley (Karl Malden – On the waterfront) care nu-i atât de efervescent prin comportament, dar joacă bine pentru echipă.
Da, mi-a plăcut Patton, dar nu într-o măsură exagerată pentru că nu are alte elemente impresionante în afară de personajul principal.
De menționat și faptul că, spre deosebire de multe alte producții americane, aceasta de față încearcă să fie cât mai autentică.
De aceea nemții vorbesc în permanență în germană și nu în engleza stricată cu care am fost obișnuiți.
🏆 Patton – Verdict 👍 sau 👎?
Fără turul de forță al actorului principal, Patton ar fi fost un film de război destul de banal, deoarece nu se petrece nimic ieșit din comun, nimic din ce nu am mai văzut până acum.
Dar interpretarea lui George C. Scott, de la monologul de început, de circa 5-6 minute, care este un fel de scrisoare de dragoste adresată războiului, până la complexitatea personalității generalului scoate filmul din anonimat.
Că este multă propagandă americană, că nu prezintă așa cum trebuie ororile războiului, că pe alocuri chiar pare că elogiază conflictele armate, da, este adevărat.
Însă, hei, ăsta este Hollywood. Sau mai degrabă USA care se crede stăpâna tuturor și are impresia că nimeni nu-i ca ea.
Și realizarea tehnică este demnă de laudă, însă nu una prea exagerată, că mai sunt erori atât istorice, cât și anacronistice.
Nu au făcut rabat când a venit vorba de filmat la fața locului, s-au plimbat oamenii prin o groază de țări pentru a trage cadre care să dea cât mai bine ecran.
1970 nu a fost un an prea bun în filme, așa, la prima vedere, dintre producțiile nominalizate celebre fiind M.A.S.H. și Love story, dar privind în ansamblu, nu se ridică la nivelul altor ani.
Așa că este de înțeles de ce Patton a măturat la acea ceremonie, luând 7 premii din 10 nominalizări.
George C. Scott a mai iscat și niscai controverse, refuzând premiul în ideea că asemenea ierarhizări sunt inutile.
N-aș vrea să-l am drept inamic pe Patton, așa că-i trimit în ajutor 8 divizii de blindate.
(4 / 5)
