Pigen med nålen sau The girl with the needle este o producție daneză care a fost nominalizată la Oscar pentru cel mai bun film străin la ediția din 2025.
🎬 Pigen med nålen – Premisă 📖
Karoline (Vic Carmen Sonne) este o croitoreasă, fata cu acul, care nu duce o viață deloc fericită. Nu ar fi singura, că la finele Primului Război Mondial era greu să răzbați într-o lume decrepită.
Traiul ei se înrăutățește și mai mult pentru că este evacuată din chirie, își pierde slujba deoarece nu mai era nevoie de haine militare pe bandă rulantă, șeful o lasă gravidă, dar n-o ia și de nevastă, de soțul ei plecat la război nu știe nimic, așa că rămâne pe străzi.
Nemâncată, fără o lețcaie, cu nori negri de uragan abătându-se asupra ei, reușește cumva să nască, dar dă copilul spre adopție unei doamne care vrea s-o ajute, Dagmar (Trine Dyrholm – Birthday girl).
Hai că dau în vileag un aspect din film, Dagmar nu-i deloc sfântă, nu conduce vreun orfelinat, ci se ocupă, la propriu, cu traficul de copii.
Îi ia de la mamele care nu-i doresc și-i dă celor care nu pot avea, scurtcircuitând astfel procesul anevoios de adopție.
💭 Pigen med nålen – Comentariu 🍿
Vă împung din prima cu o veste tehnică, dacă nu ați aflat deja, filmul este alb-negru, o alegere cu care de regulă nu sunt de acord, dar aici este potrivită pentru că pelicula nu merită culori.
Nu știam la ce să mă aștept, că am dărâmat ușa filmului fără să mă interesez de premisă în prealabil, și m-am lovit de una dintre cele mai depresive povești spuse vreodată.
Poate că exagerez, poate că nu, dar producția de față mi-a transformat inima în vid și sufletul în cenușă prin prezentarea unei lumi lipsite de orice urmă de speranță și de orice rază de bucurie.
Protagonista este exemplul viu al legilor lui Murphy, tot ce i se poate întâmpla rău cu siguranță i se va întâmpla, iar ghinionul roiește în jurul ei ca ursul la miere.
De fiecare dacă când credeam că a scăpat de toate belelele, scenariul scotea din cuptor o altă nenorocire proaspăt coaptă care le făcea pe cele de dinainte să pară o joacă de copii.
Așadar, imaginea se potrivește perfect cu atmosfera depresivă în care lumina faptelor bune nu are cum să pătrundă, deoarece întunericul mizeriei umane este impenetrabil.
Mi se făcea rău fizic urmărind cum Karoline cade din puț în lac și din lac în ocean, păcălită de niște netrebnici lacomi puși doar pe profitat de pe urma naivității și neștiinței ei.
Unul îi pune un copil în burtă, alta îl ia aproape cu forța și toți o oropsesc în fel și chip, sugând-o de orice formă de bunătate și sleind-o de puteri.
Filmul nu este deloc rău, din contră, artistic este bine realizat, imaginea construiește o atmosferă care te îneacă într-un ocean de tristețe, dar nu-i deloc plăcut de urmărit.
Au fost momente în care nu mai suportam să mă uit la atâta durere și tristețe, n-o fi despre Holocaust, dar tot m-a făcut să-mi smulg păr din cap cu ochii la secvențele tragice care curgeau necontenit pe ecran.
Inconfortabil, acesta este cuvântul pe care-l căutam să caracterizez starea în care m-a azvârlit The girl with the needle.
Dacă tot ce am scris până acum vi se pare groaznic, stați să vedeți când ajungeți la circ și, mai ales, la finalul cu adevărat devastator care a fost aproape să-mi declanșeze reflexul faringian.
Când am aflat că este inspirat din fapte reale, capacul, pe lângă că mi-a fost pus, a fost și înșurubat atât de strâns de nu mă puteam gândi decât la un al doilea potop biblic care să curețe planeta de ființele umane.
Trebuie să menționez că în film există multă nuditate, dar este lipsită de orice urmă de senzualitate sau erotism.
De asemenea, titlul filmului are o cu totul altă semnificație, una tulburătoare ce mi-a fracturat falca din cauza șocului primit.
🏆 Pigen med nålen – Verdict 👍 sau 👎
Habar nu am dacă merită sau nu recomandat, poate doar dacă aveți un acces necontrolat de veselie și vreți să vă fie scufundată toată flota, atunci filmul este numai bun de urmărit pentru că sigur vă va întrista.
L-am perceput ca pe-o elegie tânguitoare care scoate în evidență multe aspecte mizerabile din societatea de acum peste o sută de ani, o societate care nu prea a evoluat, ideologia este cam aceeași, doar cuvintele sunt mai sofisticate.
Ajunsesem în actul trei să mă rog la film să-mi dea o rază bălaie de speranță, ceva de care să mă agăț pentru că simțeam că mă înec în acea fosă septică de nenorociri umane.
Dacă mi-a ascultată ruga sau nu, este greu de spus, sunt curios cu ce sentimente ați rămas după urmărirea peliculei.
Sunt în mare dilemă pentru că nu știu ce notă să adopt de final, sunt plin de contraste, îmi dau seama că este un film bun, dar nu mi-a plăcut pentru că starea în care m-a adus ar necesita o vizită la un psiholog. Sau, oare, la un psihiatru?
În fine, încerc să dau la o parte subiectivismul, pe cât de mult pot, și voi bea 8 pahare de lapte în cinstea filmului, măcar cu pofta de calciu să rămân, dacă în rest m-a făcut praf la nivel spiritual.
(4 / 5)