Deși este abia început de noiembrie, au început să apară filmele cu tematică de Crăciun, Red One fiind unul din categoria celor foarte scumpe.
🎬 Red One – Premisă 📖
La Polul Nord este zarvă mare pentru că se apropie o nouă cursă globală condusă de Moș Crăciun (J.K. Simmons – The tomorrow war).
Acesta este asistat de ajutorul lui de nădejde, Callum (Dwayne Johnson – Jungle cruise), care se asigură că totul va merge ca pe roate.
Doar că nu se întâmplă asta deoarece un hacker, pe numele său Jack (Chris Evans – Knives out), ajută la răpirea Moșului chiar cu o zi înainte de marea împărțeală de cadouri.
Callum și Jack nu au de ales și, în ciuda diferendelor dintre ei, fac echipă pentru a-l găsi pe Nicușor înainte de a nu fi prea târziu.
Așa că se apucă să scotocească prin toate locurile mitologice pentru a descoperi răufăcătorul din spatele acestei iminente catastrofe.
Oare cine este atât de hain la inimă încât să dorească să-l răpească pe Moș Crăciun și să întristeze un glob întreb?
Iată o întrebare foarte bună.
💭 Red One – Comentariu 🍿
Nici nu știu cum să încep discursul despre acest film care îmi dă de furcă în a-l cataloga corespunzător.
Este, în același timp, și magic, dar și monoton.
Pleacă de la o premisă interesantă, deși nu neapărat nouă, dar plină de imaginație pe baza căreia este construită o lume fantastică și efervescentă.
Creaturile mistice sunt la tot pasul, fiind preluate din mai multe legende ce au legătură cu această sărbătoare și ușor de recunoscut din alte filme de profil.
Unele dintre ele sunt utilizate la potențialul lor maxim, altele sunt prezente prin peisaj doar să dea cu subsemnatul și să contribuie la aglomerarea vizuală a scenelor.
Asta este partea magică din Red One.
Din nefericire pentru film, scenariul este unul destul de neinspirat pentru că nu prea a știut cum să dezvolte povestea pentru a o face cu adevărat captivantă.
A învelit-o într-un ambalaj strălucitor, menit a ne fura ochii, dar dincolo de poleiala aurită nu am găsit un cadou care să-mi fie pe plac.
Prea se concentrează firul narativ pe cuplul Callum-Jack care ar fi trebuit să genereze umor ca urmare a interacțiunilor hâtre dintre cei doi.
Doar că pe mine nu m-au amuzat schimburile de replici care sunt, în mare parte, seci și banale, fără vreun farmec aparte.
Cred că scenariștii s-au bazat mai mult pe ciocnirea dintre cei doi actori, crezând că este suficient să se uite urât unul la altul pentru a face publicul să râdă.
Și nu a fost problemă doar cu mine, că am zis că hai, sunt eu stană de piatră și cub de gheață de nu mă mișcă poantele lor, dar nici sala relativ plină nu a degustat așa-zisul umor.
Pe lângă asta, am rămas cu impresia că o treime din film a constat în explicații interminabile despre diferite sărbători, obiceiuri, personaje fictive și obiecte supranaturale.
Cum se încingea un pic atmosfera, cum era frânat firul narativ pentru a ne fi aduse la cunoștință informații despre ceea ce urma să vedem.
Înainte să facem cunoștință cu Krampus avem parte de o lecție școlară despre originea lui și întreaga lui viață până în acel moment.
Această alegere leneșă se repetă de câteva ori, ceea ce a dus la îngrășarea duratei peliculei dincolo de bariera a două ore.
Dacă vă mai zic că am pierdut destul timp și cu un concurs de dat palme, unul dintre cele mai oligofrene, cică, sporturi, o să spuneți că m-am tâmpit de tot, dar nu glumesc.
Dând la o parte toate aceste aspecte negative, rămâne cam o oră de film distractiv, plin de aventură spectaculoasă și scandal scărmănător dus între specii diferite.
Plus că sunt prezente și povețele obișnuite care tot circulă prin atmosferă în preajma sărbătorilor natale: fiți mai buni, dați atenție familiei, continuați să fiți copii în suflet, dulcegăriile clasice.
Nu prea am înțeles de ce a fost nevoie de niște nume atât de mari și, presupun, costisitoare în roluri secundare pentru că oricum nu au avut mai nimic de făcut.
Au fost bani irosiți doar de dragul de a avea celebrități pe poster. Probabil s-a dorit ca prezența lui JK Simmons să confere ceva prestanță filmului.
Că este evident că The Rock l-a jucat pe The Rock, fie că-i ELF cu o vârstă de sute de ani, fie un copoi furios, el are aceeași expresie și aceleași gesturi.
🏆 Red One – Verdict 👍 sau 👎
Per ansamblu, nu-i vreo reușită de excepție din cauza scenariului prea aglomerat și, în același timp, lipsit de substanță.
Parcă vrea prea multe, dorește să introducă o groază de concepte ce meritau a fi explorate și exploatate mai mult de atât.
Zici că am fost la un bufet all inclusive unde m-am înfruptat din tot ce era pus la dispoziție și la final, în loc să am o experiență culinară memorabilă, m-am trezit cu indigestie.
Nici vizualul nu excelează prin toate părțile, uneori acțiunea era atât de zbuciumată că nu mai distingeam cine cu cine, iar CGI-ul arăta ridicol și artificial.
Ăsta a fost un semn clar că bugetul s-a dus mai mult pe salarii decât pe partea tehnică.
Însă nici nu-i o prăbușire catastrofală de film, elementele pozitive m-au mai încălzit la inimioară și m-au făcut să tolerez pelicula.
Are un farmec aparte cu toate acele făpturi fantasmagorice și lumea meticulos construită.
N-aș zice nu la o continuare cu condiția ca scenariul să se axeze mai mult pe poveste.
Una peste alta, mi-a deschis apetitul pentru filmele de Crăciun, dar a și fost un pic dezamăgitor pentru că aveam așteptări mai mari.
De aceea nu pot să-i confecționez mai mult de 6 globuri pentru a le oferi cadou celor care le merită.