The tomorrow war

Sunt un băiat echidistant, acum m-am dus la Amazon Prime să văd The tomorrow war după ce zilele trecute m-am lipit de HBO Max și de Netflix pentru No sudden move și America: The motion picture. Zilele viitoare fac o vizită și lui Disney+, să nu se supere.

Încă de la primul teaser povestea mi-a mirosit urât de tot din cauza fracturii de logică, dar am zis să nu trag concluzii pripite.

În The tomorrow war Chris Pratt este Chris Pratt, pardon, este Dan, un fost soldat retras la vatră care țintește o carieră de profesor.

Este decembrie, se apropie Crăciunul, la televizor este finala Campionatului Mondial din Qatar (nu faceți socoteli legate de fusul orar, că vă dă cu virgulă) și din neant, chiar pe stadion, apare o trupă de soldați cu un mesaj halucinant.

Au venit din viitor, mai exact 30 de ani din viitor, pentru că au nevoie de carne de tun, ups, de soldați care să ducă un război cu niște creaturi extraterestre teribile care au rărit populația globală la jumătate de milion de oameni.

Fără să mai detaliez premisa stupidă, este evident ce urmează să se petreacă, nea Dănuț este luat cu arcanul, practic forțat să se ofere voluntar, și alături de multe alte personaje necunoscute este azvârlit în viitor să se ia la trântă cu lighioanele drăcești.

Înainte să mă bage-n acțiune, creierul mi-a dat un freeze și s-a pus să facă niște legături neuronale: Băi, dacă ăștia vin în trecut să ducă pulimea în viitor să se lupte și cum cei mai mulți, circa 70%, crapă în viitor, unde dracului este logica? Pentru că făcând asta, lasă trecutul fără însămânțători, deci natalitatea va scădea drastic în ăștia 30 de ani pentru că ăia care trebuie să facă frichi frichi în trecut tot mor în viitor, deci automat prin decizia asta contribuie la reducerea populației. Și de ce să vii să iei civili din trecut, neexperimentați, când ai putea mai bine să transmiți un mesaj clar, răspicat și coerent: Lumeeee, vine aliens-ul peste 30 de ani, n-o să avem soldați, așa că lăsați durerile de cap și puneți-vă pe dansuri orizontale în sincron să turnați puradei, plozi, odrasle, moștenitori pe bandă rulantă să bubuie natalitatea astfel încât peste 30 de ani să avem armate formate din tineri de 25-29 de ani super mega hiper antrenați.

Nu vă recomand sub niciun chip să încercați să descâlciți ițele încurcate ale călătoriei în timp pentru că și scenariul și-a dat seama că toată treaba este tâmpă și s-a scremut să ne explice totul în câteva replici succinte care una spuneau, dar înțelesul era altul: Gândiți-vă la altceva, nu la logică.

După cum observați, povestea pornește de la un punct absolut absurd, dar nu mai perorez pe seama premisei, am luat-o ca atare și am sperat că The tomorrow war va fi măcar un film distractiv dacă de inteligență nici nu poate fi vorba. Mai este o chestie absolut debilă la care am râs cu multă poftă pentru că este atât de ridicolă încât nu mi-a venit a crede. Dar nu o dezvălui pentru că are legătură cu rezolvarea situației.

Și da, în ceea ce privește acțiunea, aici a livrat pe îndelete, este o producție stupidă, dar care oferă peste 2 ore de distracție sub forma unor confruntări excelente cu niște creaturi terifiante și ale dracului de pocite. M-a mirat că este destul de violent, dar ratingul este unul PG13, ceea ce m-a surprins.

The tomorrow war arată foarte bine, semn că au fost pompați prea mulți bani în bugetul de efecte speciale și prea puțini în scenariul ridicol.

Aduce mult de tot cu Independence day ca atmosferă și stil, cu glumițe nevinovate, dar fără șarmul unui Will Smith.

Are clișeele obișnuite unui film SF de acțiune, explozii cât cuprinde, spectaculoase și exagerate, așa cum îmi plac mie, hoarde infinite de carcalaci supradimensionați care fac prăpăd în rândul umanilor habarniști, nu lipsește eroul de serviciu de care nu se atinge nimic decât în momentele propice, iar replicile sunt la limita ofensivului, cât să nu rămână repetente.

Filmul a fost creat pe principiul distragerii atenției, în momentul în care creierul începea cu: „Da` ia stai așa, că nu are logic…,, ia uite ce explozie frumoasă!!! Ăăă, ce voiam să zic?‟

Îmi pare rău s-o spun, dar Chris Pratt (Jurassic world, The magnificent seven) nu le are cu actoria profundă, se potrivește în roluri care nu necesită mult talent, pentru că la partea de emoție dă rateuri, au fost câteva momente în The tomorrow war care ar fi trebuit să mă gâdile la inimioară, dar Pratt nu vinde sentimentul.

Noroc că este ajutat de prezența lui JK Simmons (Palm Springs, The accountant) într-un rol mic, dar eficient, care mai aduce ceva suflet producției.

The tomorrow war este un film care se vrea complex, dar este simplu de tot dacă îl cercetăm cu atenție, care își bate joc de creier, nu chiar ca F9, dar reușește să furnizeze un spectacol pirotehnic grandios, care m-a făcut să uit de câteva dintre hibele lui proeminente.

Este un blockbuster de vară, de genul celor la care lași creierul cu o dădacă einsteiniană, iei găleata cu popcorn și te delectezi cu o acțiune furibundă fără pretenții filozofice, The tomorrow war fiind un film ce trebuia văzut la cinema, nicidecum pe plasma de acasă. Dar asta este, ne adaptăm, n-avem ce face.

Acest Edge of tomorrow al săracului este un film tâmp, dar distractiv, pe care cu siguranță o să am chef să-l revăd peste ceva vreme, dar momentan sunt conștient că nu merită mai mult de 6 cuburi de gheață.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Chaos walking

Filmat în 2017, Chaos walking a suferit multe modificări de-a lungul anilor, deoarece prima versiune …

2 comments

  1. Al nșpelea film în care omenirea , în lupta sa cu monștri, alieni etc uită că are și alte arme în afară de pistol, pistol mitralieră și 2, 3 încărcături explozive…. Nu, frate, nimic altceva. Doar atât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *