Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Red sparrow este un thriller de spionaj, prezentându-ne povestea spioanei Natasha Romanoff, pardon, am încurcat personajele, dar seamănă al dracului de mult cu povestea lui Black Widow, deci, este povestea spioanei Dominika Egorova, o balerină de succes care, în urma unui accident nefericit, este nevoită să se reprofileze pentru că banii nu cad din cer, mai ales în Rusia comunistă.
Și cum domnișoara arată trăsnet și dă semne că o duce bibilica, este cooptată într-un program super secret al armatei (așa cum sunt toate aceste programe), pentru a fi antrenată în diverse tehnici de spionaj, multe dintre ele având legătură, așa cum ați văzut în trailer, cu utilizarea la capacitate maximă a propriului trup (de fapt este al statului) pentru că orice secret, oricât de mare ar fi, cedează la promisiunea unei tăvăleli bune.
Nu a stricat nici faptul că unchiul ei este o căpetenie sus-pusă prin serviciile secrete, că un pic de nepotism nu strică, nah, doar oameni suntem, așa că după câteva luni de antrenamente dure și umilitoare, Dominika este pregătită să se ia la trântă cu prima ei misiune.
O cârtiță s-a infiltrat pe unde nu trebuie și scurge secrete dușmanilor de moarte, americanii, așa că Dominika trebuie să își scoată la înaintare farmecele pentru a-l vrăji pe spionul CIA să îi verse numele cârtiței rusești pentru a aduce alinare și liniște în suflețelul statului rusnac.
Amu` mai mult de atât ce vreți să mai vărs din povestea lui Red sparrow?
Este clar că avem răsturnări de situație la fiecare colț de scenă și îmbârligături politice de te apucă primordiala durere de cap pentru că nu mai știi pe cine să crezi și pe cine să susții, mai ales că niciuna dintre părțile implicate nu este vreun înger nevinovat care dorește izbăvirea de păcate și pogorârea păcii în sufletele oamenilor.
Începe un joc murdar cu mințile noastre, în care atât Vestul, cât și Estul, mint de îngheață oceanele și joacă ping-pong cu mințile noastre de ne prăjesc neuronii fără ulei, ca într-o tigaie minune.
Povestea nu duduie de ceva nemaivăzut, este un film de spionaj cu tente de dramatism politic, așa cum sunt cele mai multe filme de acest gen, nu ne mânjește cu cine știe ce originalitate, poate să zic că dă o tușă suplimentară de realism, ținând cont că scenariul este adaptat după scrierile unui fost spion CIA, vorba vine realism, că Dominika devine un super spion după doar 3 luni de antrenamente, ori este ea mega talentată, ori așa a vrut scenariul.
Evident că nu avem parte de acțiune a la Jason Bourne sau Mission impossible, Red sparrow se bazează pe dialog, nu pe efervescența acțiunii, așa că pentru mulți spectatori acest film poate părea plictisitor.
Să nu ziceți că-s neam prost, vă avertizez că sunt câteva scene care pot doborî și cel mai rezistent stomac, Red sparrow fiind un film extrem de violent, atât fizic, pentru că avem parte de scene de tortură brutale și detaliate, dar și psihic, personajele sunt supuse unor umilințe sexuale care pot lăsa traume, cel puțin temporare, în mintea celor mai slabi de înger.
Din păcate, Red sparrow dă chix fix în unul din cele mai importante compartimente, și anume personajul principal.
Deși Jennifer Lawrence joacă de mama focului, demonstrând că nu se dă de la nimic în interpretarea unui rol, personajul ei este unul greu de înțeles, nu am reușit să relaționez cu Dominika și să mă lipesc afectiv de ea absolut deloc, nu mă interesa ce i se întâmpla în film, și asta trage mult în jos un film, dacă nu îți pasă de personajul principal, nu prea ai motive să fii conectat 100% la poveste.
Sunt momente extrem de tensionate în care nu știam dacă Dominika va scăpa sau nu, însă prea puțin îmi păsa.
De asemenea, nici relația ei cu Nate Nash (Joel Edgerton) nu este una de natură să genereze scântei, chimia lipsind aproape în totalitate.
Sau poate asta a și fost ideea filmului, de a ne aduce un personaj rece, calculat, concentrat pe misiune, lipsit de sentimente, cu comportament aproape robotic, care nu lasă să se întrevadă nicio emoție pe chip.
Una peste alta, Red sparrow este un film mediocru, prea stilizat pe alocuri și prea lung, cu veșnicul spionaj între comuniștii ruși și capitaliștii americani care continuă războiul rece chiar și când acesta nu își mai are sens, cu eterna problemă a actorilor americani care interpretează roluri de ruși cu accente false, cu multe scene grafice care pot genera niște reflexe de vomă (unii vor considera asta un plus, alții un minus), dar și cu ceva surprize interesante.
Nu regret că l-am urmărit, dar nici nu am căzut pe spate de bucurie după vizionarea lui, așa că Red sparrow se menține pe linia de plutire cu un 6.
(3 / 5)
Trailer:
