Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Uitasem de filmul ăsta, Searching, și cum la cinema nu a fost la mine în oraș, abia acum am reușit să-l văd.
Înainte de toate, să știți din prima, întreg filmul are loc pe ecranul unui computer. Se pare că se extinde această tendință, la fel cum a fost nebunie cu found-footage. Până acum filmele „computer-screen” nu au fost cine știe ce mare scofală.
În Searching, David Kim (John Cho) este un tată disperat care își caută fiica dispărută.
Filmul începe cu un colaj virtual al vieții familiei Kim, de la anii de grădiniță ai fetei, Margot, până la problemele grave de sănătate ale mamei, de la primele lecții de pian ale fetei până în prezent, cu relația dintre David și Margot, o adolescentă aparent liniștită, care își vede de școală și de activitățile specifice acestei vârste.
Asta până într-o noapte când, în timp ce David rupe perna, Margot îl sună disperată, fără ca acesta să răspundă.
Și de a doua zi începe efectiv partea principală a filmului, cu David care la început nu este foarte îngrijorat că Margot nu îi răspunde mesajelor dar, pe măsură ce trece timpul și nu dă de ea, începe să suspecteze că i s-a întâmplat ceva rău.
Pe fir intră și poliția, prin detectivul Vick (Debra Messing) și începe o cursă contra timpului pentru găsirea fetei.
A fugit de acasă, a fost răpită, a întins-o cu vreun gagiu, este moartă, s-a băgat în niscai activități ilicite? Astea-s întrebările la care filmul caută un răspuns.
În timp ce poliția își face treaba și cum David își dă seama că nu prea are informații despre prietenii fiicei sale, începe o activitate de detectiv electronic, încercând să găsească indicii în viața virtuală a fetei lui.
Pe măsură ce David se adâncește în istoricul de navigare al lui Margot, își dă seama că o cunoaște din ce în ce mai puțin și că nu totul este ceea ce pare.
După cum spuneam la început, Searching constă în mare din secvențe cu David cotrobăind febril prin fel și fel de platforme de social media frecventate de fiica lui, încercând să pună cap la cap bucățile de indicii pe care le găsește în speranța că va ajunge la adevăr și își va găsi fata.
Deși nu sună deloc incitant să te zgâiești 90 de minute la un ecran cu fel și fel de ferestre de Facebook, email, Youtube, Tumblr și alte site-uri de profil, Searching reușește să transforme totul într-o poveste palpitantă care m-a ținut lipit de ecranul televizorului la care urmăream ecranul filmului.
Acțiunea se rezumă la a urmări o bucățică de informație care-l pune pe David pe o pistă care-i dă o altă fărâmă de informație care-l duce pe altă pistă, și așa mai departe.
Nu strică nici faptul că Searching te pune pe tine, simplu spectator, să scoți creierul din hibernare și să încerci să depistezi adevărul din spatele pixelilor care te bombardează cu fel și fel de informații. Eram atât de investit în film încât mă trezeam țipând la David: Dă, băi omule, înapoi, că e ceva ciudat la poza anterioară!
Eu unul, nu am reușit să îi dau de cap în timp util și m-a luat prin surprindere finalul, deși eram aproape sigur că am reușit să descifrez misterul dispariției lui Margot. Deci o mare bilă albă pentru Searching, din acest punct de vedere, este imprevizibil.
Probabil că dacă aș sta să analizez fiecare cadru al filmului aș descoperi o grămadă de erori (pe lângă unele evidente, care sar imediat în ochi), dar nah, cu câte ferestre a trebuit să jongleze producșia, nu prea am cum să îi input astfel de scăpări, mai o oră greșită, mai o adresă www eronată, personajele tastează prea repede și corect, dar nu chestii importante care să te scoată din ritmul impus de film. După ce totul s-a luminat, îți dai seama că sunt câteva aspecte împinse dincolo de limita credibilității și, deși sâcâitoare, nu foarte deranjante, dar se putea și fără ele la o nouă periere a scenariului.
Un mare bravo pentru John Cho, care a cărat pe umeri actoria din film, cu moaca lui petrecem cel mai mult timp în încercările lui tot mai deznădăjduite de a afla ce s-a întâmplat cu fata lui. Vedem cum i se schimbă starea de spirit doar din privirea lui și suferim enorm alături de el și de drama prin care trece un tată.
Searching reușește să prezinte o sfâșietoare poveste de familie fără prea multe cuvinte, lăsând imaginile să vorbească, oricum se spune că o imagine valorează o mie de cuvinte, și aici chiar așa este.
Are de toate, fir narativ captivant, un scenariu inteligent, suspans suficient, mister de nepătruns, momente emoționante care-ți lovesc inima pe mutește, fără vorbe.
Plus de asta, așa, fără să îți dai seama, Searching ne arată ce monstru de neoprit a devenit Internetul și cât de radical se schimbă oamenii când accesează această realitate virtuală, transformându-se în totul altceva.
Și sincer, asta mi s-a părut cel mai terifiant lucru din film, am ajuns, pe nesimțite, să nu mai știm cu cine discutăm și, la rândul nostru, am ajuns să fim altcineva când suntem online.
Cu siguranță Searching merită un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
