Sleep

SleepMoș Ene a vrut să vină pe la gene cu acest Sleep, un thriller sud coreean.

Pe limba lui se numește, apetisant, Jam.

Oare m-a luat somnul sau m-a ținut treaz?

 

🎬  Sleep – Premisă 🕮

Greu cu numele, dar le voi menționa, c-așa-i profesionist, Soo-jin (Jung Yu-mi – Train to Busan) și Hyun-su (Lee Sun-kyun – Parasite) formează un cuplu fără probleme la prima vedere.

Bucuria lor este că urmează să aibă și un copil.

Însă pe nepusă masă el începe să aibă un somn tulburat, iar beleaua se acutizează cu fiecare noapte.

De la simple bolboroseli nocturne ajunge să se preumble nestingherit prin apartament fără să conștientizeze ce face.

Evident, ea nu mai suportă perindările aiurea ale jumătății care ajung să fie periculoase, așa că bâști cu el la spital.

 

💭 Sleep – Comentariu 🍿

Filmul nu pierde deloc timpul cu caracterizări și preambuluri interminabile, ne bagă direct în pijamale, acțiunea pornind instantaneu.

Prima jumătate a peliculei a fost una intrigantă pentru că informațiile oferite fie de către vecini, fie de către Soo-jin, erau unele contradictorii.

Ba umblă recent ca somnambulul, ba are deja experiență în asemenea peripluri la miez de noapte, că ajunge să mănânce tot ce este în frigider. Fără sare, dar cu mult piper.

Și, totuși, care-i buba? De unde i se trage cheful ăsta subit să facă mișcare când creierul îi este în hibernare?

Misterul a planat fantomatic timp de vreo 45 de minute, apoi din a doua jumătate se cam fâsâie interesul când în scenă apare un anume personaj cu niște idei fistichii.

Reacția mea când mi-a fost pusă în fața ochilor o posibilă soluție a fost una de dezamăgire: Ah, despre asta este vorba?

Bine, adevărul este că nu se dezumflă complet enigma, ba chiar este adăugat un strat suplimentar de necunoscut, că acum aveam de jonglat cu mai multe rezolvări.

Doar că se duce într-o direcție neașteptată și prea simplistă la nivel cerebral.

Voiam altceva, mai potent din acest punct de vedere.

Sleep

 

Nu este un film cu multă acțiune, ba chiar deloc, toată tărășenia durează 90 de minute, ceea ce este foarte puțin pentru o peliculă coreeană, iar locul în care se desfășoară povestea este apartamentul celor doi.

Scenariul reușește să construiască o atmosferă tenebroasă care mustește a pericol că nu știi la ce se poate deda plimbătorul prin noapte.

În ceea ce privește acest aspect, aici a nimerit-o destul de bine și nu mă pot plânge, au fost momente tensionate generate de mici gesturi cărora nu le acordăm atenție pe timp de zi, dar noaptea capătă alte conotații.

Însă pe cât de fain clădește o senzație de amenințare permanentă, pe atât de neînzestrate intelectual sunt personajele, mă rog, aici mă refer în special la ea.

Pentru a genera anumite scene pe muchie de cuțit, scenariul retează cu mărinimie din activitatea neuronală.

Păi într-o asemenea situație în mod cert mă asiguram că persoana care doarme lângă mine nu se poate mișca noaptea.

Nu știu, o legam cu lanțuri de pat, o băgam în coșciug, ca pe vampir, orice numai să nu mai fie un pericol, chit că alegerile erau unele extreme.

În schimb, aici sunt luate niște măsuri în dorul lelii, ca o treabă bugetară românească, lasă mă că merge și așa, deși era evident că nu o să meargă.

Mamele or să fie de acord cu mine că personajul principal feminin nu face ceea ce trebuie, ele or să fie mai afectate de acest film.

 

🏆 Sleep – Verdict 👍 sau 👎?

Premisa era una care mustea a zbateri neuronale din dorința de a afla diagnosticul exact din cauza căruia se tot perpelește Hyun-su.

Însă alege o rută destul de banală și oarecum leneșă.

Ceea ce promitea a fi un thriller de excepție, plin de răsturnări de situație, se transformă pe parcurs într-o înșiruire de clișee specifice unei subcategorii anume, nu zic care că este spoiler.

Nu-i cel mai reușit film coreean, dar a rămas o experiență plăcută per ansamblu, mai ales că atrage prin dinamica relației dintre cei doi, una care se tot schimbă în ritmuri sinusoidale.

La un moment dat am ajuns să nu mai știu cine este mintea limpede din această uniune conjugală.

Păcat că scenariul nu se ridică la nivelul premisei, aici era nevoie de o mână expertă, la cârma lui s-a aflat Jason Yu, care a îndeplinit și rolul de regizor.

Și este începător în ambele domenii.

Dar fiind un nou-născut în cinematografie, n-o să-l botez cu foc, ci o să fiu mai îngăduitor și am să leg filmul cu 7 lacăte să fiu sigur că nu se/mă rănește fără să știe.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

YouTube #shorts

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

They call me Mister Tibbs!

They call me Mister Tibbs!

Trebuie să-mi plătesc datoria cu They call me Mister Tibbs!, continuarea lui In the heat …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *