Nici nu am avut când să văd originalul Speak no evil, versiunea daneză, că americanii au și tras un remake.
A ajuns Hollywood să le ia din scutece, nu așteaptă nici măcar 5-6 ani, să mai îmbătrânească un pic, atât de secată de idei e Cetatea Filmului încât „pedofilează‟ tot ce are prinde.
🎬 Speak no evil – Premisă 📖
Louise (Mackenzie Davis – Terminator: Dark fate) și Ben (Scoot McNairy – Gone girl) își petrec vacanța în Italia, că s-au săturat de ploaia londoneză.
Întâmplarea face să se împrietenească, mai mult forțat, cu un alt cuplu, Ciara (Aisling Franciosi – The last voyage of the Demeter) și Paddy (James McAvoy – Split), cei doi având un copil tăcut, de parcă i-a mâncat pisica limba.
Băutura curge, distracția este în toi, veselie mare, ce să mai, vacanța perfectă.
Impresionați de noii lor prieteni, Louise și Ben acceptă invitația acestora de a le face o vizită la ferma lor din pustietatea împădurită a Angliei pe unde nici ursul n-are curaj să se plimbe.
Că doar ce se poate întâmpla în mijlocul a nicăieri alături de niște oameni despre care nu știi mai nimic?
💭 Speak no evil – Comentariu 🍿
Trec peste premisa imbecilă, că eu trebuie să fiu convins cu rugăciuni și osanale să merg în vizită la vreo rudă, darămite la cineva necunoscut, așa că nu m-aș fi dus în veci de bunăvoie la niște străini.
Deh, nu sunt suficient de aventuros.
Înghit scânteia care pornește filmul, că altfel nu ar mai exista, așa că îl voi trata ca și când intriga ar fi verosimilă.
Norocul lui este că nu am cu ce să-l compar, nu știu cum este varianta originală, aș băga mâna-n acid că este mult peste asta pentru că aici personajele sunt prea stupide.
Cuplul amfitrion începe, încetul cu încetul, să-și dea arama pe față și să arate că nu-i chiar cel mai zdravăn la cap.
Mai întâi indiciile sunt subtile, ba un zâmbet bizar, ba o atingere nelalocul ei, ba o vorbă răstită, apoi tărășenia escaladează.
Erau motive suficiente să o întinzi dracului de acolo după 10 minute, dar nu, vizitatorii nu se dau deloc duși, fir-ar politețea a naibii să fie că o să ne pună capac la un moment dat.
Prima jumătate a filmului este tensionată, având o atmosferă apăsătoare care te face să te simți inconfortabil, și aici culpabilul principal este James McAvoy care joacă de senzație rolul psihopatului.
Dar când a jucat altfel o astfel de partitură?
Nu doar că știe să te îngrozească prin comportamentul său țicnit, din vorbe cu sens contorsionat și din priviri pline de fiori înghețați, dar omul a tras la greu de fiare încât a devenit și o bestie fizică.
Este mare șmecherie pe actorie, până se pensionează ar trebui să aibă pe șemineu măcar un premiu Oscar, dacă nu mai multe, că de fiecare dată reușește să surprindă, fiind foarte versatil.
Chiar dacă nu aveam habar despre poveste, am reușit să ghicesc destul de rapid ce se petrece, nefiind deloc surprinzătoare anumite dezvăluiri care ar fi trebuit să mă zboare din ghete.
Apoi partea secundă se transformă dintr-un thriller palpitant care te făcea să-ți rozi degetele într-o poveste de supraviețuire în care nu am putut să țin cu năpăstuiții că tare prostovani mai erau.
Măcar de ar fi existat vreun substrat psihologic pentru acel comportament, să zic că parcă aș putea să interpretez într-un anume fel de ce acționează așa cum o fac, dar asta doar să le găsesc scuze.
Serios acum, în asemenea momente de pericol iminent, când viața ta și a familiei tale este pusă sub semnul întrebării, moare orice fărâmă de politețe pentru a lăsa loc instinctului de supraviețuire.
Da` ăștia erau pământ de flori pe care au urinat toți bizonii sălbatici, câți or mai fi, din USA.
🏆 Speak no evil – Verdict 👍 sau 👎
Doar presupun cum este danezul, abia aștept să-l văd, dar am o impresie că este mai violent decât americanul care este destul de cuminte din punct de vedere al groazei sângeroase.
Avem personaje descreierate cu piticii jucând hora în creier, dar care nu fac ceva deosebit care să le transforme în antagoniști memorabili.
Țicniți săriți de pe fix sunt destui în acest gen, așteptam să vină cu ceva mai special, nici nu știu de ce are rating R că nu am sesizat scene care să oripileze vizual.
Or fi fost scăpate prea multe cuvinte obscene, dar nu am stat să le număr, că eram prea supărat pe fătălăii supuși unor micro abuzuri, la început, care se transformă în unele gigantice spre final și ei erau momâi.
Nu-i neapărat un film rău pentru că premisa, așa bolundă cum este, are potențial de a traumatiza privitorul, potențial pe care parțial îl și convertește în niște secvențe terifiante.
Doar că sunt destule chestii care nu se pupă, nu mai zic de personajele care asistă la scene care ar fi trebuit să le determine să-și ia tălpășița în secunda doi, dar filmul are și alte neajunsuri.
Spre exemplu, ce baterie șmecheră are mașina cuplului vizitator de ține atât de mult la drum lung fără să fie reîncărcată?
Până o să mă fericesc cu originalul, am să mă strâmb la remake-ul american scoțând de 6 ori limba la el.