Franciza de la Hasbro revine la origini odată cu Transformers One, un film animat care ne duce pe Cybertron cu multe miliarde de ani în urmă.
🎬 Transformers One – Premisă 📖
Mergem în adâncurile planetei să facem cunoștință cu Orion Pax (Chris Hemsworth – Thor) și D-16 (Brian Tyree Henry – Eternals), doi prieteni la cataramă care trudesc din greu în minele de energon.
Roboți fără nucleu de transformare, cei doi visează la un viitor mai bun decât viața sumbră care li se așterne în fața ochilor, un destin care îi condamnă să-și umple „plămânii‟ cu praf dăunător.
Orion Pax este mai optimist de felul său, crezând că lumina speranței se va transformă într-o vâlvătaie mistuitoare.
Dar D-16 se află la polul opus, fiind mega trist din fire și un sceptic incurabil.
O nebunie de-ale lui Orion Pax îi bagă într-un mare bucluc și sunt exilați la suprafața planetei unde, alături de câteva cunoștințe, pornesc într-o aventură epică.
Vor să găsească un artefact inestimabil despre care se spune că a fost pierdut în timpul unui război devastator pentru Cybertron.
💭 Transformers One – Comentariu 🍿
Mă văd nevoit să mă repet, dar nu am ce face, am fost din nou văduvit de vocile originale pentru că am primit versiunea dublată în limba română.
Asta este, nu am ce face, modelez cu materialul clientului și, ca atare, nu pot să mă pronunț asupra jocului vocal al actorilor.
Oricum, fără Peter Cullen viața este pustie în această franciză, deci nu cred că am ratat prea multe din acest punct de vedere.
Din trailerul urmărit am rămas cu impresia că va fi o ruginitură de film care se va concentra pe comedie și nu va avea un ton serios.
Pregătisem deja tunurile să-l dezmembrez în totalitate, dar mă văd nevoit să îl laud.
Povestea este una sumbră, care abordează teme mature și, chiar dacă o face fără prea multă subtilitate, trage o paralelă clară cu societatea umană.
Or fi în prim plan creaturi metalice legate cu șuruburi și piulițe, iar scânteia vieții este un nucleu energetic, dar speranțele, gândurile, năzuințele și, mai ales, comportamentele sunt identice cu ale bipezilor pe bază de carbon.
Scenariul reușește să combine fericit acțiunea fulminantă specifică acestei francize cu drama amară a destinului crunt al unui popor înrobit care trebuie să muncească non-stop pentru alții.
Pornește amuzant, cu ciondănelile amicale dintre Orion Pax și D-16, cei doi având viziuni diferite asupra vieții, dar pe măsură ce firul narativ înaintează, seriozitatea începe să predomine.
Și nu trece mult timp până când animația lejeră se transformă într-o poveste cauționară despre dorința incomensurabilă pentru putere, despre dezrobirea asupriților și despre testarea conceptului de prietenie.
Subiectele pe care le ia la țintă nu sunt unele prea accesibile celor mici, se adresează în mare măsură părinților, mai ales că ele transmit niște lucruri familiale la care suntem martori în viața reală.
Confruntarea dintre Bine și Rău este construită pe un fundament solid, pleacă direct din suflet, din două mentalități ce tind spre același țel, dar aleg călătorii diferite până la stația finală.
Am simțit că animația nu ne bagă pe gât cu forța vreuna din tabere, ci ne lasă pe noi să pritocim argumentele de o parte și de alta și abia apoi să stabilim cui oferim votul de încredere.
Eu, care știam deznodământul, nu am fost luat prin surprindere, dar cel mic a rămas gură-cască la anumite momente care au venit din neant și au generat niște reacții de uimire și dezamăgire, bucurie și tristețe.
Mă feresc de spoilere, dar cred că o fac de pomană, nici nu cred că aș putea spulbera vreo surpriză, dar personajele Orion Pax și D-16 sunt numele vechi ale unor transformerși pe care îi știm prea bine.
Construcția caracterului lor este una aproape perfectă, zic aproape pentru că a lui D-16 pare ceva mai grăbită având în vedere calea pe care o apucă și transformarea lui radicală în știi voi cine.
Nefiind mare fan al acestei saga, m-a luat pe sus prietenia dintre cei doi pe care îi știam inamici de-o viață pentru că nu știam mare lucru despre ea.
Am crescut cu confruntarea dintre Autoboți și Decepticoni, așa că nu am fost martorul relației anterioare dintre Orion Pax și D-16, una de-o camaraderie ce părea indestructibilă.
Nici nu am avut nevoie de oameni enervanți ca în filmele live action pentru a avea cu cine să rezonez și cu cine să mă identific.
Dinamica relațiilor dintre multiplele personaje care arătau ca roboții, dar gândeau uman, a fost suficientă pentru a mă face să uit că nu există ființe ce au nevoie de aer pentru a trăi pentru că am avut pe cine să susțin.
Acțiunea este și ea la cote mari, dând peste cap cifra octanică, și spectaculozitatea ei escaladează cu fiecare scenă în care roboții o dau parte în parte de sar scântei în toate direcțiile.
Nu din iarbă, ca-n filmele lui Michael Bay, că nu-i acea acțiune haotică și generatoare de dureri de cap, ci una bine condimentată cu lupte ce au o semnificație anume pentru personaje.
De la încercările prăpădite și ilare ale protagoniștilor de a face pe durii în fața unor inamici cu experiență filmul ajunge până la bătălii grandioase la scară largă.
M-am mirat că nu m-am pierdut prin peisaj, credeam că nu o să pricep mare lucru văzând bucăți de metal cotonogind alte bucăți de metal, dar sunt extaziat să anunț că m-am înșelat și în această privință.
Dacă este să cârcotesc pe seama unui aspect care să nu mă fi impresionat, poate ar fi animația pe care nu am găsit-o la cele mai înalte standarde.
Da, este colorată din cale afară și arată bine, dar uneori aveam senzația că este prea încărcată de elemente, nu știam unde trebuie să mă uit pentru ca nu cumva să ratez esențialul.
Termin într-o notă pozitivă, că trebuia să pomenesc asta, finalul este apoteotic atât la nivel vizual, cât și sentimental.
🏆 Transformers One – Verdict 👍 sau 👎
Poate mă hazardez prin tărâmuri necunoscute, dar, ca un novice sau neofit în măruntaiele acestei saga, mi s-a părut că această animație este peste tot ce am văzut până acum.
Bine, nu era greu să întreacă filmele regizate de către Michael Bay, dar m-am distrat pe cinste și, simultan, am ieșit și cu gânduri multe ce necesită destulă introspecție.
Asta pentru că are și secvențe destinate celor mici în care acțiunea și comedia își dau mâna amical pentru a bucura audiența de-o șchioapă, dar vine și cu o poveste solidă despre prietenie și condiția ființei umane.
Veți regăsi mesaje despre ierarhia socială, despre lupta pentru putere, despre sclavia modernă și multe altele asemenea, însă vine și cu o componentă emoțională care s-a dovedit a fi eficientă.
Când vine vorba de animații, de ceva ani, m-am învățat să nu mă mai raportez doar la propria-mi experiență, ci și la cea a puștiului că până la urmă pentru cei mici sunt făcute.
Ei bine, prima lui reacție după terminarea filmului a fost să mă întrebe când mergem să-l vedem din nou și când apare Transformers Two.
Din păcate, animația este singura formă cinematografică nefalimentară care se pretează la astfel de povești pentru că un film live action ar costa multe sute de milioane de dolari pentru a avea acțiunea plasată doar pe Cybertron.
Poate fanii înrăiți vor găsi destule de criticat, eu sunt mai mult decât satisfăcut de produsul final așa că m-a convins să cumpăr 9 figurine.
Coincidență sau nu, Transformers One este și filmul cu numărul 9 din franciza începută cu Transformers: The movie.
(4,5 / 5)
Trailer
TRANSFORMERS ONE – Înainte de Optimus Prime și Megatron
Decât să dau cu târnăcopu-n mină,
Așteptând doar moartea să vină,
Mai bine mă aventurez la suprafață
Încercând să-mi croiesc altă viață.