Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3,5 / 5)
Spectre este cel mai recent film din seria Bond și al patrulea în care joacă Daniel Craig.
Dacă nu ați văzut celelalte 3 filme, sau măcar Skyfall, nu vă recomand acest review pentru că o să dau spoilere din ele.
Nu durează mult și Bond intră-n acțiune în Mexico City, având ca misiune neoficială uciderea unui nene rău. Zic neoficială, pentru că i-a fost lăsată cu limbă de moarte de M înainte de a-și da ultima suflare. Misiunea merge semi-bine în sensul că generează niște necunoscute pe care Bond trebuie să le investigheze, însă pe cont propriu, pentru că noului M nu-i arde de năzbâtiile pe care Bond le face fără știrea nimănui, plus de asta nici nu are timp de nimicurile astea fiind băgat în priză și ținut în șah de un nou-venit, C, mare baștan cu pile care și-a pus în cap să elimine programul 00 pentru că i se pare depășit și să folosească pentru pacea mondială un big brother, cel mai mare ever, care să devină global.
Mă rog, poveste secundară, să revin la Bond care-și vede de ale lui, alergând de colo-colo prin toată Europa, bașca un pic prin Africa, pentru a ajunge la capătul misterului, ce este acest Spectre și mai ales, cine este șmecherașul din fruntea lui Spectre, nu de alta, dar să știe cui îi taie din zile.
Am fost evaziv în descriere dinadins, am evitat pe cât posibil niște puncte cheie ale filmului tocmai pentru a nu strica plăcerea de a le descoperi singuri. La unele veți rămâne surprinși, la altele veți da a lehamite din mâini, pentru că le-ați mirosit, sper, de la o poștă. Dar despre asta un pic mai târziu.
Direct, din prima, Spectre nu se ridică la nivelul așteptărilor, clar e sub Skyfall, ba chiar și sub Casino Royale, dar cu mult peste Quantum of Solace (bleah).
Se revine la rețeta clasică la care s-a renunțat un pic în Skyfall, revine shaken, not stirred în loc de I don`t give a damn, mai ales că avem de-a face cu un dușman vechi şi binecunoscut din seria Bond, dacă știți ce e Spectre, atunci știți și la cine mă refer.
Ce m-a surprins pozitiv a fost acțiunea, care este spectaculoasă, mai ales pe final, care salvează în mare parte filmul. Durează cam mult, aproape 2 ore jumătate, așa că s-ar putea unora să li se pară plictisitor pe alocuri, mai ales pe la început, când povestea abia se încheagă și are nevoie de multe momente de vorbărie și iarăși vorbărie pentru a ne lumina cu privire la ce se întâmplă. De câteva ori m-au enervat unele secvențe care nu se mai terminau deși ai aflat informația pe care trebuia să o bagi la cap dar se mai insista și cu țigara de după.
Să revin, acțiunea e superbă, încă de la început, are acel feeling de real, simți că totul se desfășoară lângă tine, e credibilă, nu pompoasă cât să îți dea senzația de fals, dar suficient de bombastică astfel încât să te bage-n priză și să îți sară ochii din orbite. Iar finalul te lasă uimit, cu 2 secvențe de excepție din punct de vedere al acțiunii, dar nu şi al logicii.
Avem atât extravaganța efectelor speciale, cu tot felul de explozii care de care mai grandioase dar avem și brutalitatea luptelor corp la corp, din cele clasice, cu pumni și picioare și dărâmat de pereți și alte cele.
Din nefericire, acțiunea nu e suficientă să facă acest film unul memorabil, scenariul dă rateuri, și unele mari de tot. Bond face ce știe el să facă mai bine, dar din păcate, scenariștii se pare că la fiecare Bond bun, scriu unul prost. La un Casino Royale avem un Quantum of solace, se pare că la un Skyfall avem un Spectre. La ce mă refer? Practic aici Bond nu este deloc spion, nu-și folosește abilitățile pentru a progresa în dezlegarea misterului, ci se bazează mai mult pe noroc, ba aici scapă pentru că era ceva bine plasat care-l salvează, ba dincolo o vietate îi arată drumul spre un secret, prea multe deus ex machina, prea multe MacGuffinuri care împing povestea, nicidecum chestii de spionaj. De asemenea, multe nebuloase lăsate baltă, te întrebi, OK, nene, s-a întâmplat chestia asta, dar cum, fă-mă să înțeleg, că logic nu se putea, răspunsuri nu o să primiți. Să nu mai zic că uneori e atât de previzibil încât mai lipsea să îți scrie pe ecran ce urma să se întâmple.
Spre final, înainte să înceapă secvențele de acțiune, camera zăbovește îndelung pe anumite chestii să fii sigur că pricepi ce va urma să se întâmple, înțeleg că vrei să atragi, să te vadă cât mai multă lume, dar nu mă trata ca pe un cretin, mai subtil, că una e să vezi ceva cu coada ochiului și să ai impresia că te-ai prins singur de șmecherie, alta e să ți se dea mură-n gură ca unui idiot. Deja la final știam cum va scăpa, pe unde va scăpa și cu ce va scăpa încă înainte să înceapă scandalul, lucru care m-a dezamăgit destul de mult.
Povestea e destul de învolburată, se duce în trecutul lui Bond, dar nu într-atât cât ne-am dori, ți se promite niște dezvăluiri incendiare dar până la urmă e cam fâs, nici nu prea e credibilă pe alocuri, e trasă de păr. Și când se mai amestecă și cu povestea secundară cu C și Big brother sunt șanse mari să-ți pierzi interesul deși la final totul pare a se lega frumos, într-o fundiță cu multe noduri.
Să trec și la actori, evident, Daniel Craig e Bond, același pe care-l știm, serios, violent, nu prea subtil, lipsit aproape complet de umor, chinuit de trecut dar în continuare cu lipici la gagici. Apropo de gagici avem o Bond girl jucată de Lea Seidoux și o Bond nu girl, ci mai mult madam, jucată de Monica Bellucci, încă le mai are pe meserie, evident că Bond se încurcă în fustele ambelor. Restul distribuției e aceeași doar că pe partea de răufăcători îi avem pe Christoph Waltz care s-a specializat pe roluri de nemernic cu gânduri deloc drăguţe, și aici e al dracu de rău, mă rog, atât cât apare în film, că nu ne delectează privirea prea mult, dar cât apare, te înfioară gândirea pe care o manifestă, diabolicul din ochi care te străpunge și idealul de a arunca lumea în haos. Și lângă el, creierul, e musai să apară și forța brută, reprezentată de Dave Bautista care în tot filmul spune un singur cuvânt, și acela din 4 litere care nu e fuck, în rest, se ocupă cu pumnii și picioarele de actorie.
Regia e asigurată de Sam Mendes cel cu Skyfall, deci să vă așteptați la locații superbe, cadre largi, fără tremurat, fără alte prostii care te iau cu dureri de cap, totul decurge lin, totul e clar, un pic m-a enervat filtrul acela aiurea care umple filmul de un gălbui diareic, bolnăvicios, dar în rest, nimic de comentat.
Un film bun, nu foarte bun, de nota 7, care conectează doar Bondurile lui Craig într-un tot unitar dar din păcate scenariul e cel care-l trage în jos (multe, prea multe hibe pentru a fi un scenariu demn de cele mai recente Bonduri), pare-mi-se că şi Craig e cam sictirit de rol și poate și așteptările au fost prea mari, asta fiind vina Skyfall.
Trailer
