Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
State of siege: Temple attack este un film din 2021, inspirat din fapte reale, care are la bază un atac terorist asupra unui templu din Gujarat, India, din 2002.
Am vrut eu să țin ascuns faptul că filmu-i indian, să nu vi se ducă bilele dătătoare de viață înapoi în săculeț, dar n-am ce face, este un aspect esențial al poveștii.
Oricum, nu mai lungesc mult firul narativ pentru că nici nu are cine știe ce conotații scenaristice ieșite din comun, premisa este una obișnuită unor asemenea filme.
Câțiva religioși spălați pe creier, nu contează fantasma închipuită pentru care se roagă, că toți sunt la fel, iau cu asalt un templu indian spre a trimite la cele duhovnicești câteva droaie de infideli, c-așa le cere intermediarul care are numărul de telefon fără fir al lui Allah.
Dar, în realitate, scopul nu este deloc unul ezoteric, ci unul pur mercantil, ostatecii sunt folosiți ca monedă de schimb pentru eliberarea unui ciumpalac cu turban și barbă care a căzut ca prostul în mâinile inamicilor.
În fine, cunoașteți direcția în care va merge filmul, unii-s nenorociți, ăia ai lor, alții sunt eroi, ăștia ai noștri.
Baștanul trupei de elită care trebuie să dezamorseze situația este maiorul Singh (Akshaye Khanna), un nume destul de nepotrivit în contextul dat pentru că State of siege: Temple attack este un film foarte serios și care tratează cu respectul cuvenit un asemenea eveniment tragic și nu ne onorează cu prezența cântecelor ancestrale neavenite aproape nelipsite din producțiile indiene.
Filmul este mai mult o dramă terifiantă decât unul de acțiune și asta datorită (deși în memoria victimelor ar trebui să scriu din cauza) teroriștilor care au un obicei prost, nu stau la discuții, așa cum fac răufăcătorii în filme, ci omoară direct, pe nepusă masă, nemișcați de nicio rugă, de nicio jelanie, de nicio mită, ăștia-s chitiți pe virginele alea din Paradis, altceva nu îi interesează.
Cum n-aveam o iotă idee de eveniment, acest aspect a generat un sentiment de imprevizibilitate pentru că nu știam deloc cine va sucomba gloanțelor nemiloase și cine va supraviețui.
Astea fiind zise, povestea decurge fix cum se întâmplă într-un film în care teroriștii capturează ostatici și băieții buni trebuie să îi salveze. Nu are nimic special, să zic că este ceva ce n-am mai văzut, dar nici nu văd cum ar fi putut adăuga mai mult curry unui eveniment real.
Și așa au înflorit destule, pentru că în realitate n-au fost 4 teroriști, au fost doar 2, plus alte chestii clișeice adăugate care dau bine pe ecran. Dar măcar m-a făcut curios să mă interesez ulterior despre ceea ce s-a petrecut acolo. Ce a rămas bătut în cuie a fost barbaria teroriștilor care secerau oamenii cam cum omorâm noi țânțarii care ne pișcă, fără vreo mustrare de conștiință, lucru care m-a făcut să tremur în ciuda celor 35 de grade Celsius estivale.
Ca acțiune, filmul se rezumă la împușcături între cele două tabere beligerante și aici nu aș avea prea multe de scris pentru că tehnic nu arată foarte bine, este prea mult CGI cam șubred când se descarcă mitralierele, dar intensitatea și tensiunea scenelor m-au făcut imun la acest aspect.
Per ansamblu, State of siege: Temple attack este un film decent, care nu m-a enervat la vreun capitol, avantajul lui a fost că-i bazat pe fapte reale, asta imprimându-i o gravitate suplimentară pentru că te pune pe gânduri cu privire la cruzimea absolut nejustificată a speciei umane atât de influențabilă, cu o minte ușor maleabilă și cu mulți, prea mulți, proști care cad în capcanele ideologice ale unora puțini care știu pe ce butoane să apese pentru a transforma prostălăii fie în arme de ucidere în masă, fie în ștampilanți ambulatorii fără de creier.
Are, bineînțeles, multă dramă, pentru că se moare cu zecile în film, deci la acest capitol nu duce lipsă de irigații răcoritoare, mai ales că înainte de atac faci cunoștință așa, pe fugă, cu câteva personaje nevinovate și deja îți dai seama că o să te temi pentru viața lor.
În film apare și Akshay Oberoi, l-am trecut doar să pot da un link către Junglee, singura conexiune pe care am găsit-o, deh, SEO-ul nu mă lasă deloc în pace.
State of siege: Temple attack are de toate în doze moderate, de la acțiune destul de banală, fără excese vizuale, până la nelipsite povețe despre iubirea adevărată, sensul vieții, compasiune și acceptare, cuvinte mărețe, dar care cu siguranță se vor lipi de mentalitatea globală a societății ca gramatica de maneliști, ca inteligența de cocalari și ca adevărul de Antena 3.
Filmul a ieșit mai bine decât mă așteptam, poate și pentru că scenariul este un efort comun anglo-indian, tocmai de asta îi sacrific 7 ofrande.
(3,5 / 5)
