Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3,5 / 5)
Suicide squad este al treilea film al universului DC, un fel de Guardians of galaxy, inevitabil, trebuie să fac o comparație cu universul Marvel.
Povestea este destul de simplă și la obiect, fără prea multe înflorituri și arat câmpii.
Amanda Waller, șefa unei agenții guvernamentale strict secrete, de nici președintele nu știe de ea, își pune întrebarea, legitimă de altfel, ce vor face în caz că, atenție, spoiler pentru cei ce nu au văzut Batman v Superman, un alt metaom s-ar abate asupra lor și de data asta nu ar fi unul cu gânduri pozitive așa cum a fost Superman.
Cum nimeni din armată nu este atât de antrenat pentru a face față unei astfel de amenințări, găsește ca soluție de avarie formarea unei echipe compusă din scursurile cele mai periculoase ale societății, dar care, în același timp, posedă abilități care îi fac pe respectivii să fie extremi de buni pe anumite domenii.
Astfel este creată cu forța și amenințări mortale Suicide Squad (Brigada Sinucigașă) care-i cuprinde pe Deadshot (cel care nu ratează), Boomerang (după nume, cel care se pricepe la aruncatul boomerangului), Diablo (omul cu focul), Killer Croc (corcitură om-crocodil care se pricepe la forță), Enchantress (cu vraja dar și cu vrăjeala), Slipknot (cățărătorul), Katana (muierea cu sabia) și Harley Quinn (nebuna, că la asta se pricepe cel mai bine).
Echipa formată din toți acești criminali inadaptați este supervizată, cu mare greutate, de către Rick Flag, de data asta un om cu toate țiglele pe casă. Abia e formată echipa că și apare o amenințare necunoscută de natura non-umană tocmai pentru a testa abilitățile fiecărui membru.
Prin poveste se mai amestecă și Joker căruia îi cam place să strice lucrurile, deh, omul e în căutarea iubirii pierdute, fiind nebun, și la propriu, și la figurat, după Harley Quinn.
Cam asta e toată tărășenia, Suicide Squad este formată azi și a doua zi este pusă la treabă pentru eradicarea amenințării care promite apocalipsa, că deh, ce altceva se poate întâmpla într-un asemenea film?
Scenariul este simplu, povestea deloc sofisticată, dar durează ceva până se pune în mișcare acțiunea, cam leneși scenariștii, nu au găsit altă modalitate mai bună de a prezenta personajele decât prin câteva minute dedicate vieții anterioare a fiecărui pușcăriaș, lucru care m-a scos un pic din sărite, nu aveam nevoie de atâta introducere, mă interesa să știu la ce se pricepe fiecare și mă prindeam pe parcurs, din flashback-urile care au reluat aceleași informații, care e treaba cu fiecare în parte și ce hram poartă.
Au încercat să creeze niște conexiuni emoționale între privitori și personajele din film, să te facă să empatizezi cu ele deși erau cei mai nenorociți de pe fața pământului dar unii având povești tragice, uneori au reușit, alteori au dat chix, pe unele personaje se pune prea mult accent, altele nu sunt caracterizate suficient, ba din contră, nici nu avem parte de prea multă interacțiune cu unele pentru că apar foarte rar prin film.
Trecând peste acest minus, filmul compensează în partea secundă cu acțiunea explozivă, dar la o scară destul de redusă, nu avem parte de extravaganța altor filme, se desfășoară într-un mediu redus ca suprafață, nu este ceva la nivel planetar, deși amenințarea este foarte serioasă.
Fiecare personaj participă din greu la gălăgie, fiecare cum poate și după propriile puteri, spectacolul vizual fiind foarte divers, pentru că fiecare se pricepe la altceva. Sunt și câteva surprize de proporții la care nu mă așteptam și care m-au gâdilat bine de tot la organul vizual.
Nu știu dacă să îl consider minus sau plus, însă filmul este foarte amuzant, complet opus față de ceea ce s-a vrut a fi universul DC. Deja aveam comedie în universul Marvel, DC și-a propus să ne introducă într-o lume mai dură, întunecată, crudă, așa cum a făcut cu Man of steel și Batman v Superman, o lume lipsită de zâmbete și glume. Se pare că recepția slabă avuta de primele două filme i-au făcut pe producători să schimbe macazul și să treacă la ceva mai ușor.
Pe de o parte, a fost de bine pentru că a mai destins spectatorul cu câte o poantă în mijlocul bătăliilor, pe de altă parte, pe mine m-a dezamăgit, deja primesc asta de la Marvel, chiar voiam ceva mai nemilos, o versiunea mai serioasă, dar ce să fac dacă producătorii se apleacă după cum bate banul și nu au coaie să-și susțină planul inițial.
Interacțiunea dintre personaje este excelentă, mai prezenți fiind Deadshot și Harley Quinn, actorii interpretându-i, Will Smith și Margot Robbie, oferind și cele mai bune performanțe, Will Smith ne prezintă un suflet rupt în două, vrea să renunțe la meseria de asasin plătit de dragul fiicei, dar altceva nu știe să facă, deși este un om rău, are niște principii de la care nu se abate, ceea ce-i conferă o latură umană de care te poți atașa.
În schimb, Margot Robbie ne oferă o Harley Quinn complet descreierată, distrusă de experimentele la care a fost supusă de către Joker, trebuie să o vedeți ca să vă dați seama cât de prăjită e în cap.
Se mai remarcă și Diablo, care are cea mai tragică poveste, fiind genul de om care tace dar face.
Prin film apar și câteva fețe cunoscute, pe unele le știam, gen Batman, dar altele au fost surprinzătoare, evident, tac din gură.
Mai remarc pozitiv coloana sonoră, pur și simplu de excepție, muzica ridică foarte mult tensiunea, adrenalina, ducându-le la cote maxime.
Așa cum s-a întâmplat și în Batman v Superman, povestea este cea care trage în jos filmul, deși simplă, reușește să fie destul de haotică, având multe probleme de logică și secvențe de neînțeles.
De asemenea, ăia și mai răi cu care se bat ai noștri antieroi sunt niște personaje fade, lipsite de orice fărâmă de creier care execută orbește niște orbite lătrate de negativul principal. Devine o modă extrem de enervantă în filmele de acest gen băgarea pe gât a unor astfel inamici lipsiți de orice personalitate, deja s-a exagerat prea mult.
Este și un film destul de scurt ca urmare a timpului pierdut la început cu poveștile personajelor dar și a acelorași informații reluate ulterior de parcă am fi avut pierderi de memorie, scenariul pare nefinisat sau încropit pe măsura realizării filmului.
Cu toate astea David Ayer, regizor și scenarist, în ciuda problemelor legate de scenariu (se pare că și aici și-au băgat coada producătorii, nu ăsta era filmul care ar fi trebuit să iasă, ci o versiune mai ușoară, pe gustul unei plaje mai extinse de privitori), a reușit să ofere un film foarte distractiv care poate fi urmărit de câteva ori pentru că sunt plantate destule indicii referitoare la ceea ce ne așteaptă în continuare.
Deși mă așteptam la mai mult ținând cont de filmografia destul de serioasă a lui David Ayer care conține filme precum End of watch sau Fury care numai comice nu sunt, îi dau lui Suicide squad un 7 de încurajare.
PS. Există un mid-credit scene, să nu o tăiați imediat din sală.
Trailer:
