Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(4,5 / 5)
The nice guys este o comedie cu ceva acțiune presărată pe ici, pe dincolo sau un film de acțiune doldora de comedie, oricum ai da-o, tot la gara aia cobori.
Doi încurcă-lume, ambii cică detectivi particulari, se intersectează în șireturi, ajungând nas în nas la același caz. Unul caută o tipă intitulată Amelie, celălalt este angajat de Amelie ca să o scape de cei care o caută. Și uite așa, cei doi pierde-vară, Healy și March se ciocnesc inițial destul de brutal pentru unul dintre ei și ajung, mai mult forțați, să facă o echipă de șoc în vederea găsirii eluzivei Amelie, întrucât alte matahale doresc același lucru și nu se dedau de la nimic, nici măcar de la trimiterea celor doi la cele veșnice.
Deși la început nu se agreează, unul fiind bruta, omul care lasă pumnii să vorbească fără să gândească prea mult, celălalt, din contră, încearcă pe cât posibil să rezolve orice situație cu vorba suavă, până la urmă încheagă o legătură, la început de afaceri, ulterior de prietenie.
Astfel, ce a pornit la început ca o ocazie perfectă de a ușura de gologani o biată bătrânică destul de chioară și naivă se transformă într-o cursă contracronometru prin lumea pornografiei în vederea deconspirării unei mușamalizări de proporții cu adânci implicații politice și nu numai.
Filmul este creația lui Shane Black, și aduce mult cu Kiss kiss bang bang-ul aceluiași Shane.
Ceea ce impresionează la The nice guys este, în stilul specific al lui Shane, dialogul spumos, efervescent chiar, care nu te lasă nici o secundă în pace și te încântă cu fiecare cuvințel care părăsește cavitățile bucale ale celor două personaje.
Pur și simplu este o plăcere imensă să asculți dialogurile acide, pline de haz simplu, dar inteligent și, deși totul se desfășoară în lumea pornografiei, lipsite de vulgaritate (în mare parte).
Replicile sunt neașteptate, poantele de excepție, trebuie să fii atent să nu ratezi vreun detaliu pentru a fi capabil să te prinzi de anumite dume slobozite mai târziu, altfel nu le vei pricepe.
Ciondăneala dintre suavul și mierosul March, care e ramura mai tânără a echipei și nedoborât încă de greutățile vieții, și vulcanicul și brutalul Healy, veștejitura echipei, cătrănit de toate belelele posibile și care nu prea mai vrea nimic de la viață, este una fermecătoare, parcă i-ai asculta zile în șir fără să te plictisești pentru că se vede de la o poștă că sunt școliți, că au dormit cu dicționarul sub pernă, chiar dacă moacele lor șifonate nu o arată și că doar un concurs nefericit de împrejurări i-a adus în postura de a căuta o actriță de filme porno prin diverse dughene dar și petreceri de mahări.
Acțiunea este oarecum în plan secundar, de umplutură, nu este nici pe departe vedeta filmului, dar să nu o ignor complet.
Este banală, nu are nimic special în ea, dar este bine executată și până și aici avem parte de o serie de secvențe ilare în care protagoniștii noștri dau dovadă de destul mult amatorism și mai mereu scapă ca prin minune din tot felul de situații imposibile care ar fi trebuit să aibă ca finalizare adulmecarea pământului de la doi metri adâncime.
De cele mai multe ori norocul își bagă coadă, dar sunt și cazuri în care alte persoane, la care nu te așteptai, le salvează pielea.
Cei doi aiuriți sunt interpretați magistral de Russell Crowe și, mai ales, de Ryan Gosling, care fac niște roluri de excepție. O mare parte din umor este generată de reacțiile lui Gosling la tot felul de situații, de la o simplă ridicare a sprâncenei ca exprimare a surprinderii până la tirade elucubrante nesfârșite expulzate în stare de ebrietate.
Trebuie să o remarc și pe Angourie March, puștoaica de 15 ani, care, culmea, interpretează un rol de puștoaică, mai rar așa ceva, de regulă, cineva pe la 25-30 ar fi jucat un asemenea rol. Ea o întruchipează pe fiica băgăreață a lui March, neastâmpărată foc și mai curioasă ca o pisică dar care participă activ la rezolvarea cazului, fiind de multe ori creierul limpede și băgând mințile în capul celor doi.
Filmul recreează perfect atmosfera sfârșitului anilor 1970 mai ales prin coloana sonoră care te duce în acea decadă chiar dacă nu am prins-o, melodiile te ating la inimă și îți răscolesc amintirile din tinerețe.
Shane Black a făcut o treabă foarte bună cu acest film, pare un regizor promițător, care alternează un film din acesta mic cu unul de anvergură, până acum are micuțul dar excelentul Kiss kiss bang bang urmat de blockbusterul Iron man 3, apoi a regizat The nice guys, având ca următor film pe listă un alt blockbuster, Predator.
Într-o vară plină de spectacole vizuale grandioase dar care scârțâie destul de mult pe partea de poveste, este revigorant să urmărești un astfel de film bazat în mare parte pe un scenariu proaspăt.
Din păcate, cei care se vaită că mai toate filmele duhnesc de la o poștă de lipsă de originalitate sunt cei care nu dau o șansă filmelor originale, The nice guys având încasări execrabile, dând apă la moară producătorilor să stea deoparte de asemenea filme și să ne toarne continuări nesfârșite ale francizelor care produc bani.
The nice guys primește din parte un 9 pentru că m-a fermecat prin dialog și m-a amuzat teribil prin replicile halucinant de comice, însă umorul nu e pentru toți, mulți nu se vor prinde.
Trailer:
