The battle of Jangsari

Ce înseamnă să fii habarnist și ignorant la un loc. The battle of Jangsari am crezut că-i un film indian grandios, cu scene epice, când colo, văzând că are doar o oră și 45 de minute și am văzut scris sud-coreean, mi-am dat seama că am descărcat altceva. Puteam să mă prind după denumirea de pe IMBD, Jangsa-ri 9.15, dar îmi place să văd filmele în orb.

Cum mi-a fost lene maximă să mă întind după telecomandă să opresc filmul, l-am lăsat să-i dea înainte.

The battle of Jangsari este un film de război ce prezintă lupta de pe plaja Jangsari din 1950, scandal dus între cele două țări Coreea, comunista de Nord și moderna de Sud.

Ăștia de Sud se cam coiesc în a trimite soldați adevărați la Jangsari pentru că au alte obiective mai importante de apărat, precum Incheon, așa că îmbarcă la grămadă câteva sute de puțe fără păr pubian, niște învățăcei cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani cei mai mulți, care abia sunt în stare să țină o pușcă îndreptată în direcția bună, ce nici măcar 2 săptămâni de antrenament nu au sub scutece.

Dar de forță majoră, cu simțul civic al datoriei supreme, puradeii se avântă în luptă de zici că se pregăteau de o hartă virtuală din CS:Go (am zis bine? Se mai joacă așa ceva?).

Ca parte terță, băgătoare în seamă și cu aerul de superioritate la purtător, este prezentă și USA prin intermediul unui tresat care nu vrea deloc să dea o mână de ajutor grădiniței soldățești care este trimisă la o moarte mai mult decât sigură.

Nu vă imaginați că The battle of Jangsari este vreo capodoperă de film de război în genul Saving private Ryan (deși are o debarcare asemănătoare) sau Hacksaw Ridge (cu acțiunea plasată tot în est, dar un pic mai devreme).

Se vede destul de clar că bugetul este unul microscopic, scenele de război nu au grandoarea sinistră și efervescența mortală cu care am fost obișnuit de alte producții mai impunătoare.

Însă secvențele în care sudul se ciocnește de nord sunt decente, nu ieșite din comun, dar nici născătoare de febră musculară pentru orbite.

Au tot ce se cere de la astfel de filme, violență în forma ei brută, mult sânge, multiple divorțuri între membrele umane și o ploaie torențială de gloanțe care își găsesc odihna în trupurile neprotejate ale soldaților.

Efectele speciale lasă de dorit, mai ales când vine vorba de explozii și altele asemenea, dar nu o spun ca pe-o critică. Atât s-a putut. S-a încercat ascunderea acestui punct slab prin modul haotic de filmare, practic camera devine un soldat în mijlocul războiului pentru că se comportă exact ca un om, se mișcă în permanență, se ferește de vâjâitul gloanțelor și îți induce o stare de neliniște și o dorință imensă de a te ascunde în cel mai apropiat colțișor ferit de toată agitația.

Accentul cade pe partea umană și regizorul se concentrează pe prezentarea diferenței imense de pregătire dintre răcanii sud-coreeni care parcă iau totul prea lejer, fără să conștientizeze apropierea vârfului coasei ce o tot vântură doamna în negru, și profesionalismul unor soldați adevărați, nord-coreenii, care știu ce îi așteaptă și sunt pe piuneze la orice pas, fie vor muri la datorie, pe câmpul de luptă, fie acasă, executați că nu și-au dat viața pentru patrie. Și chestia asta te face franjuri emoțional, știind că ăia mici sunt carne de tun.

Nu sunt nici xenofob, nici lipsit de respect, dar cu greu am putut distinge personajele între ele, doar un gras, o fată și un nord-coreean fugit în Sud au fost singurele personaje pe care am reușit să le scot din gloata celor mulți care arătau la fel cu frizuri identice și căștile pe moacă.

Există dramatism, sare la interval și mama lacrimă pentru că un asemenea film se pretează la așa ceva, indiferent de cât de slab sau bun este, emoția este mereu prezentă într-un film de război.

Era să uit, o mai țineți minte pe bucoasa Megan Fox din senzaționalele filme Transformers? Ei bine, faima ei a ajuns la nivel internațional, așa că am rămas stupefiat când am văzut-o într-un film sud-coreean jucând la fel de prost ca în tinerețe.

Mi se pare o crasă lipsă de respect din partea IMDB-ului să pună numele actorilor americani cap de listă, deși au roluri terțiare, dar ce să-i faci, de naționalismul ăsta infect nu scapi niciunde.

Nu o fi The battle of Jangsari cel mai reușit film de război, dar își atinge scopul, oferindu-ne o perspectivă diferită asupra unui război despre care știm prea puține, învățați fiind, din filme, mai mult cu eroismul americanilor.

Este cam de 7 acest film.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The fast and the furious: Tokyo drift

Personal, consider Tokyo drift ca fiind un spin-off al francizei The fast and the furious …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *