The BFG

The BFG

2 out of 5 stars (2 / 5)

The BFG, adică Big Fucking Gun, pardon, m-am dus cu gândul la altceva, Big Friendly Giant, este o adaptare marca Steven Spielberg după cartea omonimă scrisă de Roald Dahl.

Într-o Anglie de acum câteva zeci de ani, Sophie, o puştoaică orfană, lovită de insomnii şi cu nasul în cărţi, este sustrasă împotriva propriei sale voinţe de un ditamai uriaşul, o specie de fiinţe cu trăsături umane dar de nişte dimensiuni impresionante. Păluga asta fără nume, botezată rapid BFG, o duce pe Sophie într-un tărâm îndepărtat (aşa vor să ne facă să credem), necunoscut oamenilor, unde sălăşluiesc alţi uriaşi şi mai gigantici, ca să mă exprim aşa, BFG fiind practic un pitic printre celelalte nouă matahale monstruoase şi cam fără de creier ale căror principale două scopuri sunt somnul şi halitul oamenilor.

De aici încolo, filmul se concentrează pe eforturile celor doi, Sophie şi BFG, de a scăpa de echipa de şoc şi groază, apelând la fel şi fel de acţiuni, care de care mai neaşteptate. În tot acest timp, suntem martorii evoluţiei relaţiei dintre BFG, un uriaş complet diferit de ceilalţi semeni, lipsit de răutate, cam pămpălău, care nu doreşte să îngurgiteze oameni, deşi la ce căcat de legume mănâncă, probabil şi eu m-aş fi gândit serios să devin canibal, şi Sophie, orfana care se simte mai apropiată de un necunoscut decât de personalul orfelinatului.

Filmul este praf şi pulbere, iarăşi nu am fost în publicul ţintă, este destinat copiilor de până în 10 ani pentru că nu se întâmplă mai nimic, m-a şi luat somnul de vreo două ori dar simt că nu am pierdut nimic, tot într-o trăncăneală lipsită de sens o ardeau protagoniştii.

Nu mai zic că modul în care vorbea BFG, stâlcit, inventând cuvinte, stricând altele, a devenit după câteva minute enervant şi după ce că povestea nu era interesantă, dialogul a devenit aproape neinteligibil, dracu` înţelegea ce tot îndruga uriaşul la foc automat. Iar modul în care se face haz de problema de vorbire a uriaşului nu prea este adecvată, încurajându-i pe cei mici să facă mişto de persoane cu dezabilităţi.

M-a lăsat mască, dar în sens negativ, CGI-ul care este unul oribil, nu puteam să cred ce inepţii de efecte speciale se desfăşurau în faţa ochilor. Aveam impresia că mă uit la o animaţie, atât de nasol arătau uriaşii. Nu aveau nici o fărâmă de aspect realist în ei, astfel încât nici relaţia dintre Sophie şi BFG nu pare credibilă întrucât aveam impresia că se conversează cu un personaj de desene animate.

Eu sper din tot sufletul că modul acesta nerealist de transpunere pe marele ecran al uriaşilor a fost intenţionat, că asta s-a dorit, ca nu cumva ăia mici să intre la idei că uriaşii ar fi adevăraţi şi să nu care cumva să purceadă să copieze anumite acţiuni întreprinse de Sophie, acţiuni care în realitate ar duce la vătămări corporale grave, ba chiar moartea.

Sper ca filmul acesta să fie doar o întâmplare şi nu ceva obişnuit de acum încolo pentru Spielberg. Scenariul nu are nici o noimă, degeaba am căscat ochii la film, nici până la final nu am aflat cine este Sophie, care-i povestea ei, de uriaşi nu mai zic, trebuie să o luăm de bună că ei există undeva, într-o zonă nu foarte departe de Anglia şi că nimeni nu ştie de existenţa lor, deşi colcăie noaptea prin oraşe, oricât de pustii ar fi, mi-e greu să cred că nimeni nu i-a zărit, mai ales că nu sunt nici cele mai inteligente creaturi. Deşi BFG reuşeste cu eleganţă să evite contactul uman, nu vedem cum se descurcă restul, dar la cât de idioţi sunt, greu de crezut că dau dovadă de aceeaşi eleganţă ca BFG, mai ales că uriaşii ceilalţi sunt şi mai mari ca BFG, deci mai greu de ascuns.

Povestea a fost ciopârţită pentru a putea fi accesibilă copiilor, deşi este bazată pe o carte destinată lor, The BFG conţine destule descrieri violente în care uriaşii halesc cu nesaţ puradeii, ori în film nici urmă de aşa ceva, că altfel era nevoie de un alt rating. Aşa că au umplut filmul cu secvenţe lungi şi monotone, cum ar fi mic-dejunul luat cu regina Angliei, da, aţi citit corect, care nu se mai termina, am adormit vreo 5 minute şi ei tot la masă erau.

Nu tu umor, nu tu acţiune, nu tu poveste, nimic, un film insipid de la cap la coadă, The BFG se înscrie cu succes în rândul celor mai slabe filme regizate de Steven Spielberg.

Habar nu am ce notă să îi dau, tind spre un 2, dar gândindu-mă că poate nu am înţeles cum trebuie viziunea regizorului şi că aşa s-a dorit a arăta filmul, hai să nu fiu un nenorocit şi să dublez nota, un 4 e suficient.

Nenea Spielberg, lasă prostiile astea, eşti bătrân, nu mai ai decenii în faţă să regizezi orice măgărie, treci la filme adevărate, care să îţi completeze moştenirea pe care o vei lăsa cinematografiei.

 

Trailer

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Where the ravens fly

Where the ravens fly

Where the ravens fly este un scurt metraj realizat de Șandor Vlad, cunoscut ca The …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *