În sfârșit, am găsit și eu ceva proaspăt de urmărit pe SkyShowtime, anume The day of the Jackal, un serial care are, momentan, un singur sezon.
🎬 The day of the Jackal – Premisă 📖
Jackal (Eddie Redmayne – The trial of the Chicago 7), o să-l pomenesc așa, deși apropiații îl cunosc sub un alt nume, este un asasin de elită, un lunetist de Cartea Recordurilor care execută misiuni ce par imposibile.
Nu lucrează pentru vreo organizație guvernamentală, este pe cont propriu, dai un ban și-ți rezolvă treaba.
Fiind prea bun în meseria lui, rezultatul muncii sale nu trece neobservat, așa că MI6 îl ia în cătare. Mă rog, încearcă momentan, pentru că nimeni nu știe cine este.
Dar pe urmele sale se lansează, ca un dulău de vânătoare, Bianca (Lashana Lynch – No time to die), căreia i s-a pus pata pe Jackal și vrea să-l prindă cu orice preț, chiar și al căsniciei sale.
Asta în timp ce Jackal se pregătește de cea mai complicată lovitură, una care-i pune la încercare toată priceperea.
💭 The day of the Jackal – Comentariu
Nu-i cazul să menționez că serialul este inspirat din opera lui Frederick Forsyth, ale cărui cărți le devoram ca un lup hămesit când eram mai tinerel.
Genul este thriller de spionaj, mare parte din cele 10 episoade se bazează pe planificări minuțioase, strategii complexe, deghizări ingenioase și infiltrări ca de ninja.
Dacă v-am pleoștit interesul pentru că ar rezulta că povestea este plictisitoare, stați tranquilo pe amortizoarele voastre că există și destulă acțiune palpitantă și explozivă.
Să o iau, însă, metodic, pas cu pas, că așa am învățat de la Jackal, haosul și dezordinea sunt cei mai mari inamici ai eficienței.
Cap de listă în ceea ce privește aspectele pozitive este tensiunea de poți s-o tai cu iataganul.
Scenariul este mare maestru în a imagina situații pe muchie de cuțit care țin spectatorul ca pe o plită încinsă, știi că nu mai suporți și că te frigi, dar nici nu poți să te miști, că-i cald și bine.
Asta a făcut serialul de față, peripețiile prin care este perpelit protagonistul și obstacolele care i se tot ivesc în cale mi-au pus la grea încercare vezica.
Știu că puteam să apăs butonul de pauză, dar pur și simplu nu mă înduram, trebuia să văd ce se întâmplă în continuare fără să fiu scos din transa incitantă în care am fost băgat.
Evoluția acțiunii este una care se petrece într-un ritm constant și dacă aveți impresia în primele episoade că sunteți martorii unor scene care vă lasă fără respirația, așteptați finalul, că vă veți schimba părerea.
L-am văzut în 2 zile consecutive, în nici 24 de ore, asta pentru că a mai trebuit să și dorm, altfel îl dădeam gata în 10 ore, ce să mai, generează dependență, fiind o producție serioasă și matură, fără glume de șantier sau infantile.
Și aici un rol important îl au personajele fascinante, în special cel principal, observați că nu-i spun erou din motive bine întemeiate.
Jackal este exponentul suprem al omului stăpân pe sine, rece, rațional, măsoară de 1.000 de ori înainte să taie o singură dată, nu lasă nimic la voia întâmplării, face calcule și stratageme pentru toate scenariile posibile.
Ce să mai, nici Dumnezeu nu ar putea să-l prindă pe picior greșit atunci când Jackal intră în transă și funcționează la capacitate maximă.
Are o țintă miraculoasă, este în stare să se cațăre pe Mont Blanc și să-ți bage un glonț în frunte chiar de ai fi în altă țară, atât de bun este în tagma lui.
Ce-i drept, spre final aptitudinile sale îl fac să pară mai degrabă magician decât lunetist, unele reușite ținând mai mult de domeniul fantasticului, dar am închis ochii pentru că serialul nu-i chiar realist, chiar dacă vrea să pară.
O fi omul mare șmecherie în ceea ce face, dar scenariul împunge pe alocuri prin bariera credibilității, uneori ieșirile lui din situații critice fiind de-a dreptul miraculoase.
De ce nu îl consider un erou pe Jackal? Pentru că nu m-am lovit la cap să-mi dereglez sinapsele și să susțin un psihopat, că asta este protagonistul.
Altfel nu am cum să-l numesc din moment ce nu ezită să ucidă pe oricine îi stă în cale, indiferent că vorbim de cunoscuți cu care are relații personale sau străini nevinovați întâlniți pentru prima oară.
Știam că Eddie Redmayne este un actor dat dracului, dar nu mi-l imaginam că s-ar potrivi într-un astfel de rol, însă este magistral.
Știe să împrăștie teroare prin privirea rece, lipsită de emoții, știe să emane dragoste atunci când este nevoie, ce să mai, este un cameleon al sentimentelor, schimbându-și postura, comportamentul și starea spirituală la microsecundă.
Înțeleg de ce unii sunt fermecați de prezența lui și se poziționează în tabăra acestuia, eu nu am putut să-i fiu alături pentru că zici că se antrenează să devină un tiran cu poftă de genocid.
Bine, nici „băieții buni‟ nu-s mai breji, este o mâncătorie trădătoare în sânul lui MI6 ce nu s-a pomenit, se îngrămădesc să-și înfigă cuțite-n spate de zici că-i concurs de mâncat șaorme.
Iar Bianca este cea mai încăpățânată dintre toți și, ca un mic spoiler, singura inocentă, ea își vede de fișa postului și dă înainte consumând banii contribuabililor pentru a-l captura pe Jackal.
Teoretic, este personajul pozitiv pentru că vrea să oprească un asasin nemilos și să împiedice comiterea unor asasinate, dar ceva din caracterul Biancăi mă împiedica să-i jur credință.
Ori personajul nu este scris cum trebuie pentru a naște mai multă simpatie, ori actoria este mediocră, fiind departe de cea a lui Redmayne.
Este oarecum de înțeles această discrepanță, el are un Oscar, ea a câștigat Essence Black Women in Hollywood, este evident că unul nu-i ca altul, de premii vorbesc.
Totuși, ea vrea binele, de aceea mintea mi-a fost făcută bucățele, știa că trebuie să i se alăture Biancăi, dar nu putea să ia această decizie.
La voi cum a fost? Țineați cu Jackal sau cu Bianca?
Între ei pornește un joc pe viață pe moarte, ambii fiind și vânători, dar și vânați.
Un alt capitol la care serialul stă foarte bine este diversitatea, nu vă enervați, că nu-i ceea ce credeți, mă refer la diversitatea locurilor vizitate de Jackal.
Încă din primul episod suntem plimbați printr-o grămadă de țări: Germania, Franța, Suedia, Anglia, Spania și Irlanda de Nord, sper că nu mi-a scăpat vreuna.
Ulterior, pe parcursul aventurii globe-trotteriste a lui Jackal, ajungem și pe alte meleaguri, cred că se perindă asasinul nostru prin jumătate de Europa, dar nu și prin România.
Deși filmările nu au avut loc în toate acele țări, măcar peisajele sunt cum nu se poate mai diferite.
De la urbanul sufocant din marile orașe și până la natura sălbatică din țările europene mai mici, ochiul are cu ce se delecta din acest punct de vedere.
Nu am terminat cu laudele, iar mă întind prea mult, mai am câteva pe țeavă, serialul aduce mult de tot cu o producție James Bond din vremurile trecute.
Melodia și genericul de început zici că-s rupte din acel univers și ai crede că este vorba despre un spin-off, nu de o realizare artistică fără legătură cu spionul șarmant.
Apropo de melodii, coloana sonoră este fenomenală, fiind compusă atât din piese ale unor trupe celebre, cât și din compoziții mai puțin cunoscute mie, dar toate pe același stil.
Mai aveam ceva de comentat pe seama puterii absolute deținute de niște coloși ce acționează din umbră și care chiar pot decide soarta unor popoare, dar trebuie să las ceva și pentru următorul sezon, nu?
🏆 The day of the Jackal – Verdict 👍 sau 👎?
Iar am scris un pomelnic, dar când mă apucă damblaua, trebuie s-o duc până la capăt.
Nu-s toate pe roze în serial, fără să dau prea multe amănunte, jumătatea secundă scade un pic în calitate pentru că se concentrează pe trecutul lui Jackal, deși nu era nevoie.
Sau, mai exact, nu era atâta nevoie, odată ce i-am aflat istoricul, mintea mea a umplut golurile redactate din dosarul său și a făcut-o destul de bine, așa cum aveam să aflu ulterior.
Să zic că aici au intervenit câteva scene trase de păr sau inutile care au mai încețoșat vizorul narativ, dar nu într-atât încât să mă apuc să beștelesc serialul.
Se putea și niscai imprevizibilitate suplimentară, în mare parte ghicești cam ce se petrece, deși există și câteva surprize care te fac să răcnești a uimire.
Din păcate, cea mai mare este dezvăluită de IMDB, așa că nu are rost să verificați pagina serialului să nu vă luați ditamai spoilerul, deși la prima vedere nu o să vă dați seama.
Imaginați-vă cel mai mare pește prins de un pescar în vreo povestire mincinoasă. Gata? Ei bine, în coada lui s-a terminat primul sezon, cel secund fiind deja confirmat, era culmea să se termine așa și să ne lase în aer.
Când o să iasă pe micul ecran? Greu de spus, sper doar că nu trebuie să aștept trei ani că o iau razna.
Până când o să apară, îmi fac de treabă și manufacturez 9 puști numai bune pentru un lunetist.
Apropo, umblă vorba-n târg că este cel mai scump serial marca Sky. Nu este de mirare, arată de milioane, dar și pentru că Eddie cică a încasat câte un milion de dolari per episod. Și omul merită fiecare cent.