Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
The trial of the Chicago 7 a văzut lumina zilei pe Netflix și este un film scris și regizat de Aaron Sorkin, așa că din acest punct de vedere așteptările erau mari în special în ceea ce privește dialogurile.
Producția netflixistă are acțiunea plasată undeva în timpul războiului din Vietnam, imediat după alegerile prezidențiale din 1968 care l-au văzut pe Nixon coțopenit pe White House.
Pe atunci erau în toi demonstrațiile anti-Vietnam și pe fundalul acestora ne băgăm în seamă cu protagoniștii acestui film, printre care se numără Tom Hayden (Eddie Redmayne – Jupiter ascending, Fantastic beasts and where to find them, Fantastic beasts: The crimes of Grindelwald), Abbie Hoffman (Sacha Baron Cohen) sau Bobby Seale (Yahya Abdul-Mateen II – Us, Aquaman, Baywatch). Ăștia reprezintă doar o parte dintre cei care sunt preocupați să protesteze, într-un fel sau altul, împotriva războiului inutil cu orezarii cu pălării ciudate.
Toți găsesc drept moment propice să scoată pancartele la soare în timpul Convenției Naționale Democratice care a avut loc în 1968 în Chicago.
Dar povestea nu se concentrează pe aceste demonstrații ci, așa cum reiese din titlu, pe procesul intentat de guvernul SUA asupra celor considerați vinovați de incitare la violență și filmul este, practic, un proces cap-coadă în care justiția americană se dă cu balanța chioară de ciment să-i scoată pe toți cei 8 vinovați și să-i azvârle la pârnaie.
Ups, am zis 8? Păi filmul se numește The trial of the Chicago 7, ca piticii Albei ca Zăpada. De unde 8? Eh, se aruncă în ciorbă și un negru, Bobby Seale, să imprime un aspect fioros trupei de nelegiuiți și să fie subiectul unor discriminări rasiale nesimțite și fără perdea.
Aaron Sorkin este abia la al doilea său film regizat, după Molly`s game, și lucrul care impresionează la The trial of the Chicago 7 este, evident, scenariul betonat care captează atenția pe parcursul celor peste 2 ore de film, deși cea mai mare parte a acțiunii are loc într-o sală de judecată.
De la o poștă procesul pute a circ mediatic și reprezintă doar o modalitate meschină de răzbunare împotriva liberului arbitru și de băgare a pumnului în gura libertății de expresie, dar cum într-o sală de ședință judecătorul este rege, tot ce poți face este să te enervezi la culme pe întreaga mașinațiune machiavelică guvernamentală care te calcă-n picioare deși tu ai toată legea de partea ta.
N-aveam idee despre acest subiect, așa că am fost captivat de ceea ce se petrecea / discuta în sala de judecată și cum erau prezentate argumentele apărării și cum erau inventate motivațiile puerile ale acuzării.
Ce m-a frapat la acest film a fost umorul, nu anticipam să am parte de multe momente comice, dar modul în care procesul a fost condus de către judecător s-a pretat la scene amuzante, clovnul însărcinat cu dumele fiind, ghici Borat-ul meu cine-i, Sacha Baron Cohen.
Subiectul filmului datează de acum mai bine de jumătate de secol, dar este mai relevant ca oricând acum, pentru că nimic nu s-a schimbat în bine, ba chiar situația s-a agravat, controlul guvernului este mai mare, și nu doar în SUA, ci peste tot în lume, libertățile omului sunt călcate în picioare fără scrupule, cine are puterea dictează cine moare și cine trăiește și The trial of the Chicago 7 trage un semnal de alarmă cu privire la aceste nedreptăți.
Dar îl trage degeaba, că nu este singurul film care se ia la trântă cu sistemul, astfel de producții sunt mici peștișori care vor fi înghițiți de marii rechini politici.
Neștiind cum se termină procesul, deși bănuiam, am fost ținut în priză tot timpul pentru că, pe de o parte, nu știam la ce să mă aștept din partea judecătorului care pare că atunci a coborât din pom și a descoperit că dacă-și vâră degetul opozabil în dos, acesta va mirosi urât, pe de altă parte, inculpații se transformau încetul cu încetul într-un butoi cu pulbere și nu știam când vor exploda de draci ca urmare a procesului injust la care erau supuși.
Cine este fan court-drama va fi pe deplin satisfăcut de acest film, de la 12 angry men sau To kill a mockinbird nu am mai fost atât de absorbit de un asemenea film, The trial of the Chicago 7 fiind însă mai lejer decât cele două filme din Top AFI 100, având un ton mai fâșneț și o atmosferă mai destinsă ca urmare a atitudinii zen prezentate de anumite personaje, dar cu un subiect abordat foarte serios.
Actoria zburdă în voie pentru că ecranul se umple de talent, pe lângă mai sus pomeniții de la început, în rol de avocați se regăsesc Mark Rylance (Ready player one, Dunkirk, The BFG) și Joseph Gordon-Levitt (Project Power, 7500), deci avem parte de chintale de talent pe metru pătrat.
Având în vedere că The trial of the Chicago 7 este un film care se pliază pe gustul Academiei și cu un subiect mai mult decât sensibil în cultura woke în care ne aflăm, presimt la orizont niște nominalizări.
Ce este drept, și mie mi-a plăcut foarte mult filmul, am sorbit cu nesaț dialogurile și nici nu am simțit când au trecut cele peste două ore, are un scenariu excelent, deși lipsit total de acțiune, cu mesaje relevante și un final extrem de puternic și emoționant, mai ales pentru americani, de aceea mă plec în fața lui și îi dau drept verdict 9 cu suspendare.
(4,5 / 5)
