Țăndări este primul film românesc care are onoarea de a-mi capta atenția pe anul 2025.
Este scris și regizat de Bogdan Naumovici care nu-i nici scenarist, nici regizor.
🎬 Țăndări – Premisă 📖
În Movilița este jale mare ce nu s-a pomenit, de la centru orânduirea guvernamentală a tăiat cu barda din buget.
Ce să mai fure și noul primar, Ghiță (Alin Florea – Căsătoria)? Că de aia a candidat, să-l dea jos pe fostul edil, Mitică (Constantin Florescu – Mireasa mortului), pentru a se înfrupta din cașcavalul public.
Mai ales că sătenii vor un parc de distracții, unii să dea în tiribombe, altele să se dea huța prin pantalonii turiștilor, poate or găsi stofă numai bună de măritiș.
Salvarea pare a veni de la un meci de fotbal cu adversarii din Țăndărei, echipa de acolo fiind antrenată tocmai de către Mitică.
Miza partidei este bugetul fiecărei localități, cine câștigă ia tot, cine pierde primește praful de pe tobă.
Dar ce te faci că Movilița nu are echipă? Începe un proces dur de recrutare și cine nu-i mort (și de beat) are șansa de a deveni titular.
💭 Țăndări – Comentariu 🍿
Nu o să insist prea mult pe cariera de om de publicitate a lui Bogdan Naumovici, o carieră de excepție (cu o mare sincopă), el fiind brici în acest domeniu.
Îi știți realizările, că ați râs sau măcar ați rămas impresionați de câteva dintre reclamele lui.
Însă talentul din respectiva tagmă nu s-a regăsit deloc în acest film care este, ei bine, țăndări în mai toate compartimentele.
Se vrea a fi un Shaolin soccer mioritic, dar dă chix unde doare mai tare, la comedie.
În cel mai bun caz am zâmbit stingher la anumite jocuri de cuvinte neinspirate (morții messi, ca exemplu), care atârnau destul de evident, ca mărul în grădina Edenului, și la rostirea altora într-un mod stâlcit.
Nu este prima oară când observ în așa-zisele comedii autohtone că o astfel de tehnică este considerată generatoare de umor.
De când pocirea cuvintelor este amuzantă? Mai degrabă este dovada unei lipse de talent în scrierea unor replici care să nască haz prin inteligența lor sau măcar să fie cu schepsis în contextul filmului.
Nici măcar originală nu este povestea pentru că recent am văzut o producție cu un subiect asemănător, fotbal și deturnare de fonduri, Fără prelungiri, alt film fără sare și piper care mi-a umplut gura cu mult var.
Dacă sunteți mai sensibili din fire, o să vă enervați încă din start, nici nu apucă să apară titlul pe ecran că pe mine m-a scos din țâțâni.
De ce? Pentru că iese la iveală publicitarul din Naumovici cu o reclamă interminabilă la păcănelele care au sponsorizat filmul.
Chiar este nevoie de o secvență fără rost și ilogică în desfășurarea acțiunii care să ne arate personaje jucând așa ceva în mod forțat?
Măcar de ar fi fost integrate natural în poveste, că sunt mai multe scene de-a lungul filmului, dar aici s-a văzut lipsa experienței, să nu zic a talentului, scenaristului care nu a știut cum să facă asta.
Ce urmează apoi este o înșiruire de momente seci în care potențialul hazliu există pentru că situațiile sunt absurde și ridicole, dar Naumovici nu a fost capabil să le mulgă așa cum trebuie.
Ceva a fost muls, dar rezultatul nu a fost lapte de vacă, mai degrabă lapte de măgar.
Actori cunoscuți, că-s o grămadă, sunt irosiți în niște roluri mici, insignifiante, de zici că s-au nimerit pe platourile de filmare și au improvizat ceva ce a trecut de procesul montajului.
Nu o aduci pe Carmen Tănase să trântească două replici obosite, pe Sergiu Costache (Umbre) doar să contrasteze cu hainele preoțești sau pe Natanticu (bine, el este comediant, nu neapărat actor) pentru o micro scenă umedă.
Nu am înțeles nici limbajul folosit, nu-i cuminte, că mai sunt slobozite câteva injurii neaoșe, dar respectivele măscări sunt lipsite de orice inventivitate, fiind dintre cele banale care fac apel la organele care pot fi băgate sau scoase, în funcție de ce noroc ai.
Ori renunți la ele, că nu își au rostul, ori îmbrățișezi vulgaritatea și concepi niște ocări cum numai în neprețuita noastră limbă le poți inventa de ți-e mai mare dragul să le auzi.
Orice mucos care a asistat la o ceartă între mami și tati ar fi în stare să reproducă invective mai acătării decât cele din acest film.
Sunt încercate multe glume fotbalistice, dar sunt toate eșuate, nici candidații respinși la iUmor (emisiune care nu prea are umor) nu sunt atât de ratangii în livrarea unor poante.
Posibil să mă înșel, deși din informațiile găsite am dreptate, dar documentarea tinde spre 0 în ceea ce privește achiziția unor instrumente născătoare de distracție.
O tiribombă sau un montagne-russe nu au cum costa atât de puțin, chit că-s vândute pe sub mână. Că altfel fiecare om ar avea în curte câte una.
Se simte că la cârma filmului este un birjar începător care nu a știut cum să-și strunească bidiviii așa cum trebuie pentru că actul final, cel cu meciul de fotbal, este incredibil de haotic.
La cum s-a desfășurat, nici nu zici că a existat scenariu, fiecare a fost lăsat să facă tot ce-i trecea prin cap, iar figuranții se hlizeau unii la alții fericiți că au prins un rol care să le mai stingă din datoriile pe caiet.
Nici regia nu se lasă mai prejos, că există competiție între regie și scenariu care să se scufunde mai abitir în eșec, nu există idei, nu există strategie clară, se aruncă alandala cu scene pe ecran, care filmate cu drona, care clasic, dar niciuna cu vreun strop de inspirație.
Nu am ce să mai comentez pe seama acestui rebut, că mai apar chinezi care seamănă între ei, dar nu prea seamănă, și că sunt niște tentative de umor sexual, nici nu mai contează, totu-i lipsit de orice zvâc.
🏆 Țăndări – Verdict 👍 sau 👎
Mi s-a părut că atmosfera generală este una de film de comedie din anii `90 ai secolului trecut, o peliculă îmbătrânită, neadaptată actualității, cu glume de șantier la care nu poți decât să faci grimase a dezamăgire, că de râs nici nu poate fi vorba.
Am impresia că Bogdan Naumovici a fost încăpățânat aici, a vrut să facă totul fix cum a dorit, nu a mai contat că, momentan, nu se pricepe deloc la așa ceva.
El a centrat, el a dat cu capul, el a apărat, iar rezultatul final a fost un 0-0 lipsit de ocazii. Poate dacă renunța la orgoliu și cerea ajutor, rezultatul ar fi fost altul. Totuși, publicitatea nu-i totuna cu filmul.
Am folosit cuvântul momentan pentru că-s băiat finuț, poate pe viitor acest șut primit în dosul prins în ofsaid va fi un pas în față spre un gol de generic și următorul film, dacă se va încumeta la altul, va fi măcar decent.
De aceea sunt și mărinimos din fire și nu o să despic în totalitate cu laserul fierbinte această peliculă, ci o să-i ofer 3 mingi să aibă cu ce se juca.
De fapt, nu, ce atâta mărinimie, nu merită așa ceva, că mi-am adus aminte de reclama la păcănele, așa că îi dau doar 2 bășici de dat cu piciorul în ele.