The finest hours redă aşa cum ştie Hollywood-ul să o facă, adică folosind multe floricele imaginare, povestea a ceea ce este considerată chiar şi azi cea mai îndrăzneaţă operaţiune de salvare a “Coast Guard”.
Suntem în anul 1952, în orăşelul portuar Chatham în mijlocul unei ierni cumplite şi facem cunoştinţă cu Bernie, unul din angajaţii de la Coast Guard, un tip cam pămpălău, care-şi adună cu greu gândurile şi pare rupt de realitate şi aerian şi se pare că are un eşec la activ şi este luat în bâză de ceilalţi colegi, mai ales după ce este cerut în căsătorie de prietena lui, Miriam în loc să fie invers. Deh, suntem la începutului anilor 1950.
În timpul acesta, undeva, în Atlantic, din cauza vremii câineşti, niscai petroliere se rup în două şi toată lumea pleacă în salvarea supravieţuitorilor doar a unui petrolier pentru că nu se ştie încă de soarta celui de-al doilea.
Intră în scenă echipajul petrolierului Pendleton care se chinuie din răsputeri să menţină jumătatea de coşciug pe care se află la suprafaţă suficient timp cât să le permită salvatorilor să ajungă la ei. Numai că ghinion, nu pot anunţa pe nimeni de situaţia precară în care se află.
Aşa cum sigur v-aţi dat seama, ghici cine pleacă până la urmă în salvarea lor? Bingo, Bernie care cu încă trei colegi se înhamă la o misiune sinucigaşă pe o bărcuţă firavă, zic sinucigaşă pentru că e aproape imposibil să treacă peste Chatham Bar cu o asemenea bărcuţă, darămite să mai şi salveze pe careva. Deşi este conştient că se duce spre o moarte sigură, Bernie nu vrea să eşueze din nou într-o misiune şi să mai piardă alte vieţi.
Povestea se sparge în trei fire epice.
Unul urmăreşte încercările disperate ale echipajului petrolierului condus de Ray Sybert, un alt om care pare că-şi găseşte cu greu cuvintele şi are nevoie de altcineva să vorbească în locul lui şi tocmai de asta nu prea e luat în serios dar curând ideile lui îi conving pe ceilalţi că doar anumite acţiuni le-ar salva viaţa şi că fuga cu bărcile de salvare înseamnă moarte imediată.
Altul prezintă aventura celor patru salvatori rupţi de lume în încercarea lor de a ajunge mai mult orbeşte la petrolier şi dacă se poate, încă întregi.
Şi ultimul ne aruncă în mijlocul micuţului orăşel care freamătă de grijă pentru cei patru, mai toţi sunt conştienţi că sunt şanse mari să nu se mai întoarcă pentru că toţi cunosc cât de nemilos este oceanul, mai ales pe o vreme ca asta.
The finest hours porneşte plictisitor şi se termină fără ceva apoteotic, practic mijlocul este cel care menţine filmul pe linia de plutire.
Dacă treci peste pălăvrăgeala de început, până se întâmplă nenorocirea, ulterior vei fi supus unor chinuri groaznice, te va năpădi un frig cumplit, deşi afară e plină vară, simţi că mai trebuie să tragi o plapumă pe tine să nu apuce hipotermia şi îţi juri că nu vei mai intra în apă în vecii vecilor, până şi la baie vei fi tentat să intri cu un colac de salvare.
Atât de intense şi de violente sunt scenele prezentate pe apă, mai ales drumul celor patru spre petrolier este de o nebunie totală, de fiecare dată când un val vine spre ei îţi zici, gata, s-au curăţat în cutia aia de chibrituri.
Simţi imensitatea oceanului dar în acelaşi timp şi nimicnicia ta, deşi vezi o întindere nesfârşită de apă te apucă brusc o senzaţie de claustrofobie pentru că nu te poţi mişca mai deloc, singurul tău loc de manevră fiind acea cutie aflată la mila apelor învolburate şi înnebunite de o furtună extremă.
Parcă apa trage din răsputeri să te elimine de pe suprafaţa planetei, îţi e un duşman crunt care nu te lasă să respiri nici măcar o clipă atunci când are chef de scandal.
Nu zic nimic despre operaţiunea propriu-zisă, dacă a avut succes sau nu, oricum nu e greu de intuit deznodământul.
Bernie este interpretat de Chris Pine, actualul Kirk din Star Trek şi viitorul gagiu al lui Wonder Woman care joacă excelent, cu adevărat pare că este o cârpă de om cu care se şterg toţi pe unde vor dar care-şi dovedeşte calităţile în momente de criză. Cam acelaşi rol îl interpretează şi Casey Affleck, fratele actualului Batman, el îl joacă pe Sybert, cel care ia frâiele în mână şi încearcă să menţină echipajul petrolierului în viaţă cât mai mult timp în speranţa că va veni cineva să îi salveze.
După ce am văzut filmul am căutat niscai informaţii să văd cât de înflorită e treaba şi are destule adăugiri inutile sau înfrumuseţări pe ici, pe colo ca să placă publicului larg, lucru care a generat nişte inconsistenţe, coincidenţe şi nişte momente cam nelalocul lor, dar esenţa e neschimbată. Oamenii ăştia chiar sunt eroi, deşi e o slujbă aleasă de ei, totuşi, să îţi pui viaţa într-un asemenea pericol pentru nişte străini chiar e de apreciat, mai ales când alţii îţi recomandă ceva gen: dă şi tu nişte ture cu barca prin port şi apoi te întorci şi spui că nu ai putut ieşi în larg.
Din păcate, The finest hours păcătuieşte cu scenariul, doar partea de mijloc este de excepţie, restul este cam plictisitor, durează ceva până se porneşte acţiunea şi sincer, mi se cam rupea de relaţia lui cu gagică-sa cam emancipată care-i calcă pe coadă pe localnicii conversatori şi cu minte îngustă, e un film despre ocean şi operaţiuni de salvare, nu de propaganda feministă.
Pentru asta îi scad nota la purtare până la un 6, pentru că a deraiat cam mult de la nucleul filmului.
Trailer