Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3 / 5)
Într-un final mi-am făcut curaj să belesc banana la The hateful eight, adică ăia 8 plini de ură, fericirea maneliştilor, că ar cânta despre duşmani până la moarte.
Filmul se duce spre aproape 3 ore, tocmai de aici a provenit şi curajul însă ţinând cont că e vorba de Tarantino, aflat la al optulea său film, sic, am băgat geana pe el.
Hateful eight e un western setat în timpul unei ierni a dracului de friguroase cu un nene negru (relax, îmi permit, filmul e plin de rasism şi cuvinte considerate inadecvate acum) care se trezeşte în mijlocul viscolului făr` de cal dar cu 3 cadavre. El este maiorul Marquis, vânător de recompense, de unde şii cadavrele, evident jucat de Samuel L. Jackson. În poveste apare un alt vânător, John Ruth Hangman care se bucură de confortul unei trăsuri şi îşi face milă de cioroi şi îl ia cu el, în trăsură hopa belea, una bucată muiere cu ochii vineţi, vestita Daisy Domergue, capturată de John şi aflată în drum spre spânzurătoare. În scurt timp este pescuit de pe drum şi presupusul nou-şerif al oraşului Red Rock spre care se îndreaptă toată lumea.
Ajung cu toţii la un han şi de aici povestea se îmbârligă, facem cunoştinţă cu o pleiadă de alte personaje şi restul filmului are practic loc într-o singură încăpere, hanul cu pricina.
Şi gata, vi s-a rupt filmul, vreţi alte amănunte, aici nu le veţi mai găsi, trebuie să căscaţi gura la peliculă.
În purul stil “tarantinesc” nimic nu este ceea ce pare, fiecare personaj pare a avea o altă agendă decât cea aflată la vedere, nu ştii în cine să ai încredere, habar nu ai care sunt ăia buni şi care-s ăia răi, îţi faci o idee dar nu ştii dacă te poţi baza pentru că pe tot parcursul filmului apar tot mai multe indicii care te bulversează. Oare e atât de nenorocită Daisy încât să merite un colier din sfoară şi să se legene de ştreang? John zice că da, însă restul habar nu au de ea, la ce bani valorează ar trebui să fie vestită. Sau ceilalţi doar se prefac că nu au auzit de ea? Oare sunt toţi cine pretind a fi? Vor să îi fure Călăului zestrea să încaseze ei mălaiul sau vor să o salveze?
Pe măsură ce trece timpul, oho, şi cât timp trebuie să treacă, se tot adună întrebările.
Din păcate Tarantino nu a fost în cea mai bună formă a lui când a conceput filmul ăsta, chiar dacă este interesantă, nimic de zis, povestea în cele din urmă ajunge să devină banală şi asta din cauza duratei prea mare a filmului.
Din cele aproape 3 ore filmul a meritat cu adevărat maxim 30 de minute, undeva după vreo 100 de minute începe să-şi dea arama pe faţă, până atunci multă, multă, prea multă, exagerat de multă vorbă.
OK, am înţeles, clădeşte atmosfera, creează tensiune, dezvoltă caractere, dar sincer, nu era nevoie, poveştile personajelor nu sunt chiar atât de interesante încât să merite timpul pierdut.
După ce mi s-au lungit ochii şi mi-au picat urechile-n gură de plictiseală, într-un final bubuie tocana şi se porneşte acţiunea în purul stil specific lui Quentin, rafale scurte şi extrem de violente, cu capete zburate peste tot, picturi cu creieri, diverse membre plecate hai-hui de capul lor prin călătorii neprevăzute şi alte asemenea isprăvi.
Apoi, după vreo jumătate de oră lucrurile iar se liniştesc subit şi se porneşte a doua parte a poveştii, dar de data asta dintr-o altă perspectivă, iar timp pierdut de pomană pentru că acum chiar nu mai e nimic interesant după ce am aflat cum stă treaba chiar că mi s-a rupt de ce a fost mai înainte.
Probabil pare că bat câmpii, dar special o ard vag, să nu împrăştii spoilere, cert e că în ultimele 20-25 de minute iar revine căscatul şi te întrebi de ce dracu nu se termină filmul ăsta odată.
Actorii sunt cam aceiaşi prin toate filmele lui Tarantino, de Samuel L Jackson am pomenit, mai avem dintre cei mai cunoscuţi pe Kurt Russell, Jennifer Jason Leigh, Tim Roth sau Michael Madsen. Nu am nimic de zis aici, Quentin ştie să stoarcă şi ultimul dram de talent din actorii săi, toţi joacă impecabil, jos pălăria, că aşa e frumos când intri într-un han.
Să vă ţineţi tare că filmul e plin de rasism, xenofobie, violenţă la adresa femeilor, îşi ia Daisy la scatoalce cât toţi bărbaţii din film la un loc, nigger e cel mai folosit cuvânt, mexicanii sunt prezentaţi ca o bătaie de joc la adresa umanităţii, ce să mai, zici că filmul acesta e campania electorală a lui Trump.
M-a enervat pe alocuri modul de filmare, erau momente în care ţipam la Quentin, haide bă, schimbă dracului cadrul, păi numai la început m-a exasperat, îmi arată o cruce cu Iisus răstignit vreo 5 minute, apoi undeva spre final, o trăsură mergând prin zăpadă alte vreo 5 minute. Şi sunt destule secvenţe din astea, de-a-n pulea, puse doar să treacă timpul şi fără nici un impact asupra poveştii principale.
Poate or fi avut ceva mesaje subliminale dar sunt prea prost să mă prind de ele, aşa că până la proba contrarie, le consider secvenţe inutile, băgate doar de dragul de a o arde în figuri cu modul lui de filmare Panavision Ultra 70mm de parcă spectatorului i se rupe de chestia asta, dar nah, ne văităm că avem parte numai de kitsch şi când primim artă strâmbăm din nas ca Măruţă când pus în faţa unui van Gogh află că urechea nu a dispărut din cauza unei neveste furioase.
Personal, chiar dacă The hateful eight ar fi avut doar o oră şi 45 de minute şi nu încă o oră în plus tot mi s-ar fi părut lung, aşa că îi dau doar un 6, şi asta doar pentru jocul actoricesc de excepţie, tensiunea creată şi acţiunea sângeroasă din jumătatea de oră care a meritat cât de cât gazul ars de pomană cu restul filmului.
E un fel de Django unchained dar mai cuminte şi mai puţin interesant.
Trailer
