După ani și ani, vorba melodiei, a fost lansat The new mutants, un film cu acțiunea plasată în universul X-Men.
Filmul regizat de Josh Boone a avut multiple amânări în privința lansării, primul trailer apărând în urmă cu 3 ani, prin octombrie 2017. După ce Fox a fost preluat de către Disney nu mai credeam că filmul va vedea lumina zilei. Dar minunea s-a petrecut și iată-mă aici la datorie după ce l-am văzut. Aș putea face destule glume cu privire la vechimea filmului. Este atât de vechi încât Stan Lee este producător și pe vremea aia Night King încă mărșăluia spre Winterfell.
The new mutants se învârte în jurul a cinci adolescenți închiși într-o locație izolată, departe de alte zone locuite, locație în care doctorița Reyes este stăpână și are în mână destinele celor 5.
Care-i treaba cu cvintetul izolat? Nu trebuie să ne scremem prea mult materia cenușie, ei sunt niște mutanți, dar din cei aflați încă în scutece, care nu-s momentan capabili să își controleze puterile, putând să facă rău celor din jur.
Ultima ajunsă aici este Dany Moonstar (Blu Hunt), o tânără cu origini de indian cheyenne care, în urma unei tragedii sub forma unei tornade, rămâne singură și este mutată aici, unde dă peste ceilalți locatari: Rahne misterioasa (Maisie Williams din Game of thrones), Illyana scorpia (Anya Taylor-Joy din Split, Glass și Emma.), Sam tragicul (Charlie Heaton din Stranger things) și Roberto gigolo-ul (Henry Zaga din nimic cunoscut).
Fiecare are o putere specială însoțită de o poveste teribilă și timp de o oră The new mutants asta face: ne prezintă pe rând, ca la strigarea de catalog de început de an, cum și de ce a ajuns aici fiecare din cei 5 tineri speciali. Singura care încă nu știe de ce este capabilă este fix Danny a noastră care nu înțelege ce caută aici.
Am înțeles de ce s-au tot coit să dea drumul în cinema-uri acestui film pentru că The new mutants nu este bun, suferă de sindromul plictiselii acute în stadiu agravant.
În afară de melodramatismul poveștilor triste ale personajelor care sunt toate la fel la bază, cu mici deosebiri, primele 60 de minute trec fără să se întâmple ceva cu adevărat notabil, doar asistăm la o sporovăială îndelungată în care cei 5 se jelesc care de care mai abitir cu privire la soarta lor traumatizantă. Mă rog, aici scenariul face o treabă bună, pricepui care-i treaba cu fiecare amărât, ce drăcușori le umblă pe la bibilică, doar că nu este prea interesantă povestea.
Filmul promitea să fie mai horror și mai matur, dar am rămas ca după alegeri, doar cu promisiunile, pentru că tot ce pot considera de groază în The new mutants este consecvența imuabilă de a ne prezenta căcălău de flashback-uri pentru a ne face o idee despre caracterul fiecărui personaj. Nici măcar faze din trailer care arătau mai terifiant nu se mai regăsesc în versiunea finală. Cât despre senzația de pericol, hai să fim serioși, filmul este un preambul, mai urmau alte două, astfel încât nu am simțit nicio secundă că personajele ar fi în vreun pericol real.
După ce că de The new mutants este incredibil de scurt pentru un asemenea film, abia trece de 80 de minute, mai avem parte și de repetarea scenei de început de vreo două ori pe parcursul filmului, dovadă a unui scenariu subțire care nu știa cum să tragă de timp să devină un lungmetraj.
Dar, pe de altă parte, nu este nici foarte rău filmul, nu-i vreun gunoi infect, doar că nu aduce nimic nou în peisajul producțiilor cu mutanți, undeva este ascuns un film bun dar, din păcate, The new mutants a fost construit ca un preludiu pentru o trilogie și asta se simte din plin, nu avem parte de finalitate, rămânem cu filmul tăiat aiurea-n tramvai pentru că trebuia să urmeze alte două continuări.
Practic tot ce facem este să ținem de mână și să plângem de milă personajele traumatizate de parcă am fi la grădiniță și așteptăm să crească să ajungă la școală.
Se fac destule trimiteri către universul X-Men, uneori prea insistent încât se vede disperarea filmului să ne atragă atenția că nu este singur pe lume.
Salvarea de la plictiseala totală este reprezentată de actul final, ultimele circa 25 de minute, în care este concentrată toată acțiunea filmului, o acțiune destul de bună, cu efecte decente (sunt mărinimos aici, că ele sunt destul de ascunse de ninsoare, fum și alte trucuri de acest gen) și în care personajele își dezlănțuie cu adevărat puterile pogorând iadul asupra inamicilor. Însă și aici se vede un contrast cu restul filmului, de parcă tot bugetul a fost păstrat pentru partea finală și restul a fost lăsat de izbeliște, în paragină.
Aici pot să aduc niscai laude filmului pentru că anumite creaturi sunt bine transpuse pe ecran și au magicul talent de a naște coșmaruri în mințile mai slabe.
Iar bătălia finală este destul de mișto, cu fiecare dintre cei 5 arătând de ce este în stare, fiecare având o putere diferită cu efecte care de care mai devastatoare.
Se vede din plin că The new mutants este doar un preambul pentru o franciză, cu un sfârșit în coadă de pește care așa va rămâne pentru că ne-am lins pe bot de alte filme plasate în acest univers. Și este păcat pentru că, deși The new mutants nu este un film bun, are o premisă interesantă care putea fi explorată și exploatată pe îndelete în următoarele filme. Așa am rămas doar cu un gust semiamar și cu dânsele albastre pentru că filmul nu oferă finalizarea dorită.
Și cum ei sunt 5 la număr mă opresc și eu tot la această cifră, filmul nefiind atât de prost încât să-l bag în pământ, dar nici cine știe ce să-l laud până la cer.
(2,5 / 5)