The nun

The nun

Universul Conjuring tocmai s-a îmbogățit (oare?) cu încă un film, The nun.

Acțiunea filmului se petrece înainte tuturor filmelor anterioare și ne duce în Românica anilor `50 ai secolului trecut, într-o mănăstire unde se petrec lucruri necurate.

Nu din alea la care vă gândiți, ci din alea cu spirite malefice și demoni înfometați.

Una bucată călugăriță dispare în măruntaiele unei încăperi care urlă din toți rărunchii a chestii nasoale și alta, neavând altă idee, consideră că soluția cea mai bună de salvare de la o condamnare la un iad veșnic este să își ia viața.

Vaticanul nu vede cu ochi buni întâmplarea de pe tărâm românesc și îl expediază pe părintele Burke să investigheze treburile pe acolo și să vadă dacă locul mai este unul sfânt ori ba.

Cum singur nu are farmec, o culege din Londra pe măicuța Irene, încă novice într-ale călugăriei, „nejurată” unei vieți de rugăciune perpetuă și care pare a avea ceva dar al viziunii.

Ăștia doi o întind în România, în satul Biertan (măcar ăsta este real) și ajung la mănăstirea cu pricina unde, în mod normal, nu sunt primiți cu ochi prea buni nici de călugărițele rămase pe acolo cu morcovul înfipt în lumânare, nici de spiritul malefic căruia îi este perturbată activitatea de băgare în groază a măicuțelor așa că trece la represalii.

Să încep cu ceea ce cred că este evident tuturor. Scenariștii au avut imense dureri de cot pentru că nu au zăbovit deloc să afle niscai informații despre România. În afară de câteva nume românești aruncate la derută, în tot filmul nu auzi o boabă românește, toți țăranii inculți o ardeau într-o engleză stricată (desigur, era mai ușor pentru mai mulți să învețe engleza decât pentru unul să învețe româna), mașinile normal că nu aveau numere românești, cât despre locație? Săracul Biertan, cică a fost bombardat în război, poate scenariștii au avut acces la altă istorie.

Deși filmul are loc acum câteva decenii, România este prezentată ca fiind captivă în Evul Mediu, atât de înapoiați ne cred alții. Nu zic că nu suntem, dar nici chiar cu secole-n urmă.

Dar nu am terminat, anacronismele continuă, știați că în anii `50, în vârf de munte, într-un sătuc uitat de lume, sunt case cu termopane?

Ba mai mult, în același sătuc avem un bar, o bodegă vai mama ei, care nu se numește La Ionică șprițaru` sau La pălinca fierbinte, ci Black bear?

What the fuck?????

Dar trecând peste toate aceste dobitocisme generate de crunta lene a scenariștilor de a efectua niște minime cercetări, am putut, totuși, să mă bucur de un film… prost.

Dacă vreodată vi se dereglează ceasul, fiți fără grijă, vă uitați la The nun și vă veți potrivi ceasul la miime de secundă după jump-scares-urile din film care vin cu o precizie de metronom.

The nun este în mare parte destul de plictisitor, o lălăie cu nimic important, noroc cu sperietoarea de serviciu care își mai aduce aminte că este personaj negativ și mai bagă-n pereți câte-o călugăriță nevinovată.

Dar nu vă imaginați cine știe ce scene terifiante. Este de un previzibil grotesc, nu lasă nimic să ne surprindă, te anunță de la o poștă că urmează ceva potențial groaznic să se petreacă, și, din păcate, miroși tot de la o poștă ceea ce urmează să se întâmple, așa că efectul este foarte mult disipat, ba chiar dispare total.

Norocul meu a fost că am urmărit filmul cu o sală plină de adolescenți nu mai mari de 15-16 ani care mă speriau prin țipetele lor terifiante la fiecare rahat de jump-scare banal de începusem să îi întreb: Cum, nu te așteptai să cadă aia din pom? Te-a speriat umbra aia de pe perete? La dracu, tineri mai sunteți.

Nici nu știu ce să zic, The nun este de groază pentru o anume audiență și plictisitor ca naiba pentru altă audiență.

Uitam de altă chestie neverosimilă, elementul comic este asigurat de un personaj masculin căruia i se scurg ochii după călugărița Irene (interpretată de sora mai mică a Verei Farmiga), un francez-canadian care s-a pripășit tocmai în România comunistă, că doar știm ce ospitaliere erau granițele în acele timpuri.

Nici nu mai are rost să înșir stereotipurile la care apelează scenariul, că ar însemna să-l plagiez cuvânt cu cuvânt.

Ca aspecte pozitive pot enumera peisajele, mediul înconjurător, natura și concluziile logice bazate pe argumente ilogice la care ajung personajele (aici glumeam).

Măcar a mâncat și gura unor români o pâine cinstită, fiind destui actori autohtoni aruncați în film, dar și mulți care au lucrat la partea tehnică, deci nu ar trebui să fiu atât de hater.

M-a amuzat încercarea cam eșuată a lui The nun de a pune bazele unui alt prequel, pentru că în film își face apariția altă năzdrăvănie de demon prin niște flash-back-uri avute de popa Burke, așa că nu m-aș mira la un alt spin-off aruncat și mai în trecut.

Ținând cont că înainte de The nun am văzut Slender man, deja filmul de față pare mult mai bun decât este, scuip în sân (nu al meu) și îi ard  un 4.

Black bear?????

Pe bune? Ce mama dracului???? O să mă bântuie toată viața dugheana românească dar cu nume englezesc (știu, este un omagiu adus uneia dintre companiile producătoare care se numește fix așa, dar totuși, râd ca prostul la inepția asta).

 

2 out of 5 stars (2 / 5)

Trailer, până și aici ți se spune la început când vine faza horror.

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Nosferatu

Nosferatu

Încep anul 2025 la cinema cu Nosferatu, primul film văzut pe marele ecran. Și dacă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *