Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Aș avea multe de scris despre The phone, dar natura poveștii mă determină să apăs frâna și să fac doar o recenzie mai scurtă, lipsită de amănunte suculente pentru că, nah, spoilere.
Filmul este unul sud-coreean din 2015, cu titlul din fabrică Deo Pon, și are o poveste asemănătoare cu cea a unul film american, și consider că până și comparația asta este un spoiler, dar ceva trebuie să scriu, deci seamănă izbitor de mult cu Frequency din 2000 cu Dennis Quaid și Jim Caviezel. Bine, drept s-o spun, este un rip-off ca la carte.
Doar că The phone este un pic mai modern, se înlocuiește bătrânul radio cu un telefon mobil.
Nu dați acum năvală pe IMDB să aflați mai multe despre film, cu cât știți mai puține, cu atât mai bine.
Aveți răbdare vreo 25 de minute, până se pornește furtuna, nu apăsați butonul de Stop, că durează un pic la sud-coreeni până se face încălzirea, dar odată urnit filmul, veți avea parte, cel puțin așa sper, de un thriller mai mult decât decent.
Dacă deja știți premisa din Frequency, atunci puteți urmări trailerul, dacă nu aveți habar de acest film, lăsați-o așa, puneți retinele pe ecran în orb, fără documentare prealabilă, că este mai bine.
Deși știam despre ce este vorba în film, nu neg că după vreo 25 de minute, când intră în acțiune partea mai fantastică, să-i zic așa, m-a străfulgerat un fior de plăcere și m-am pregătit sufletește pentru un film plin de îmbârligături complicate și răsturnări de situații destul de dese (nu neapărat surprinzătoare, dar interesante).
The phone este un film care te determină să gândești mult pentru a pune cap la cap piesele puzzle-ului împrăștiate prin tot filmul și uneori am avut nevoie de pauză pentru a-,i pune gândurile în ordine și pentru a face conexiunile necesare pentru a pricepe ce rol are fiecare amănunt infim în ansamblul poveștii.
Este fain de tot Deo Pon, nu reinventează absolut nimic, dar subiectul atacat este de așa natură încât va fi mereu interesant indiferent în câte filme îl vei regăsi. Și când zic filme, mă refer, evident, la cele de la decente în sus, nu în toate prostiile.
Va genera multe paradoxuri, așa cum șade bine unei asemenea producții, și nu ar strica să scoateți de la naftalină un pix și o foaie pentru a nota diverse informații primite timpuriu care mai târziu vor deveni de maximă importanță și veți avea parte de niște gâdilături plăcute pe creieraș când vă veți da seama că ați fost atenți anterior și acum știți la ce se referă personajele.
Filmul are aproape de toate, mult thriller, o grămadă de mister (cam previzibil, dar asta e, nu poate fi totul perfect), ceva dramatism, o picătură zdravănă de fantezie, un scenariu bun, deși cu ceva mici scârțâieli în anumite momente care pot fi trecute cu vederea pentru că pot fi puse pe seama subiectului și niscai acțiune satisfăcătoare pentru genul lui.
Aici prin acțiune înțeleg o scenă de alergătură pe jos și pe două roți pe străzile aglomerate ale orașului, dar nu vă imaginați vreun John Wick fluturând săbii în stânga și în dreapta.
Mi-a plăcut The phone, este un film bun, nu la fel de bun ca Frequency pe care îl am în catastif cu un Excelent în dreptul lui, dar zic că The phone merită și el un 8.
(4 / 5)
Trailer:
