Nu știu cum am tot ocolit The ritual până acum, dar în sfârșit am reușit să văd acest film care-și face veacul pe Netflix unde, dacă insiști mult de tot, chiar dai de niște filme bune.
The ritual este un film horror cu acțiunea plasată în pădurile din Suedia (vrăjeală ieftină, filmul a fost realizat aproape în totalitate în pădurile din România, și nu departe de mine, cum aveam să aflu la final).
O gașcă de amici, în cinstea memoriei unui confrate cu mutația făcută pe tărâmul celălalt, decide să facă o excursie pe un traseu celebru din acea zonă.
Fără mare chef, pentru că ai noștri patru muschetari au antrenament mai mult la halbere putere decât la cățărat pe munți, până la urmă își iau inima-n proteză și rucsacii în spinare și p-aci ți-e drumul forestier.
Filmul ar fi fost o mare plictiseală dacă ăștia patru s-ar fi ținut de traseul clasic, ocolitor, sigur, lipsit de pericole, dar The ritual nu este un asemenea film pentru că trupa de șoc se decide să o apuce pe-o scurtătură prin mijlocul unei păduri dense pentru a ajunge mai repede la căldurica focului și a băuturii spirtoase cu multe grade.
Atât le-a trebuit orășenilor comozi, pentru că infinita pădure nu este pustie, așa cum în scurt timp vor afla cei patru protagoniști.
Filmu-i minimalist, merge pe concepția mai puțin este mai mult și asta a însemnat o economie mare la buget.
Dacă vreți o comparație cât de cât aproximativă, este în pădure.
Teroarea este creată mai mult din nimic sau din elemente obișnuite dar care, folosite cu cap într-un anumit context, capătă alte conotații, unele înfiorătoare.
Ce s-o mai dau pe după pom, ăștia patru sunt perpeliți prin pădure de o creatură monstruoasă, invizibilă aproape tot filmul.
Însă prezența ei este semnalată de foșnituri scârțâitoare pe creier, de crengi torturate zgomotos, de umbre dolofane și amenințătoare și, mai ales, de niște orăcăieli nocturne de-a dreptul lugubre care-ți generează automat pietre la rinichi.
Jos jobenul pentru felul în care regizorul a știut să se folosească de claustrofobia generată de densitatea pădurii și de spațiul negativ care naște monștri în imaginația spectatorului (cel puțin la mine așa a fost, pentru că îmi lucra febril creierul și vedeam tot felul de creaturi acolo unde ele nu existau).
Mi-a plăcut enorm că filmul emană o senzație de realism, nu este plin de adolescenți tâmpiți care iau cele mai retarde decizii și chiar te face să te întrebi cum ai reacționa într-o asemenea situație, dacă ai face ceva diferit față de personajele din film.
Filmul te lucrează și la nivel psihologic, pentru că năzbâtia înfometată are multe trucuri pregătite (nu zic mai multe), așa că groaza ce-i cuprinde pe cei patru temerari acționează simultan pe mai multe planuri, atât fizic, pentru că epuizarea își pune amprenta asupra trupurilor, cât și psihic, pentru că se petrec fel și fel de evenimente menite să-ți bage mintea-n grevă.
Apare spre final și creatura, în toată splendoarea ei dezgustătoare și, văleu, arată într-un fel atât grotesc, cât și maiestuos, parcă îți aduce aminte de alte făpturi diabolice, dar are și o doză mare de originalitate în design.
Păcat că finalul strică oarecum bunătate de film, dar The ritual rămâne un horror excelent, atmosferic, înfiorător, care nu se bazează pe jumpscares meschine, ci pe sperieturi autentice și care se remarcă printr-o serie de imagini înfricoșătoare care s-ar putea să dăuneze spiritelor sensibile, totul condimentat cu o legendă nordică de nu-ți vine a crede că taman ei, apogeul civilizației, ar putea născoci așa ceva.
Plus un mare bravo românilor, este un film destul de românesc, în afară de părțile principale precum regizor, scenarist, DP, editor, producători și actori de bază (știu că ăștia înseamnă cea mai mare parte a filmului), ceilalți care au participat la realizarea filmului sunt români. Și mai șocat am rămas când am aflat că au filmat și prin preajma mea, una din locațiile unde actorii au fost cazați fiind hotelul Peștera.
The ritual m-a impresionat, așteptam o râcâitură de film banală de care să fac bășcălie maximă, dar iată că mi-a dat cu copita-n plex și mă determină să-i pleznesc un 8.
Nu înțeleg de ce nu-s în stare și românii să facă de unii singuri astfel de filme, de ce bugete de 2,5 milioane de euro sunt cheltuite pe căcaturi ca Oh, Ramona care nici măcar jumătate din buget nu și-a recuperat și nu sunt investiți banii în ceva mai acătării, mai modern, nu că ar fi The ritual un film ce rezolvă misterele universului, dar ar fi fost ceva diferit pentru cinematografia autohtonă.
(4 / 5)Trailer: