Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Trebuie să-mi plătesc datoria cu They call me Mister Tibbs!, continuarea lui In the heat of the night, film de Top AFI și de Oscar.
🎬 They call me Mister Tibbs! – Premisă
Virgil Tibbs (Sidney Poitier) tocmai termină o zi grea de muncă la biroul din sediul poliției când este zburătăcit pe sus de un nou caz ivit la orizont.
O practicantă a unei meserii eterne este găsită cu cracii-n sus și capul țăndări.
Nimic interesant la prima vedere, prima reacție ar fi „mare pagubă că o altă generatoare de plăceri de bani a mușcat țărâna‟.
Dispare una, apar zece în loc.
Doar că suspectul principal este Logan (Martin Landau – Cleopatra), o cunoștință de-ale lui Tibbs, bașca pastor respectat în comunitate.
Fără mare chef, omul nostru se pune pe treabă să rezolve rapid daravela că-l așteaptă familia nerăbdătoare să petreacă niscai timp cu el.
💭 They call me Mister Tibbs! – Comentariu 🍿
Se simte și se vede că nu este un film făcut pentru marele ecran, ci doar o încercare de a profita de pe urma succesului avut de predecesorul său, câștigător a 5 premii Oscar.
Povestea nu are prea multe carate valoroase la nivel narativ, fiind una clasică demnă mai degrabă de episod dintr-un serial procedural.
Aici investigația este întinsă pentru a atinge durata normală de lungmetraj, așa cum o să fac și eu să ating cuvintele necesare unui articol complet.
A dispărut complet tensiunea rasială din In the heat of the night, una care a împrăștiat mult suspans pe parcursul filmului, aici avem de-a face cu mister standard a cărui rezolvare este obținută pe calea grea.
Adică multe interogatorii ale martorilor și suspecților, că se face coadă din acest punct de vedere, și destule analize ale unor dovezi circumstanțiale.
Rezultatul doar indică făptașul, dar nu îl și dovedesc. Asta cade în sarcina lui Tibbs, el este cel care trebuie să dezlege ițele misterului și să stabilească împrejurările în care victima a sucombat violent.
Fără să fac niște dezvăluiri incendiare, menționez că povestea nu-i atât de simplă, pe parcurs se bagă-n seamă niște aspecte care adaugă noi și noi straturi de ambiguitate.
M-a cam păcălit, că am făcut pe deșteptul când nu era cazul, eram convins că am rezolvat cazul rapid, doar că nu mă așteptam la complicațiile ce ies la iveală odată ce Tibbs se ambiționează și intră tare în treabă.
Posibil să nască niscai controverse acum pentru că are vreo două scene cu puternic impact emoțional deoarece implică și un copil.
Nu vă gândiți automat la ce este mai rău, am zis că ofensează acum, când societatea este extrem de sensibilă, deci nu-i neapărat vreo tragedie la mijloc, în urmă cu 20-30 de ani nu se sinchisea nimeni de așa ceva.
Aș mai comenta un pic pe seama filmului, dar nu prea mai am ce. Totul decurge ca alte zeci, chiar sute de producții asemănătoare, nu vine cu nimic nou.
Atmosfera este specifică anilor `70, de la mașini și coafuri până la comportamente și năravuri de mult perimate.
Nu are cine știe ce acțiune, doar câteva fluturări de pistoale și câte un glonț rătăcit, așadar nimic intens sau alert, de unde și ratingul de audiență generală.
Sidney Poitier rămâne șarmant în acest rol, deși parcă aici este mai dur, mai cătrănit și mai hârșâit în meseria lui, deloc una plăcută, dar trebuie și cineva să găsească scursurile societății și să le bage la zdup.
Jur că mi-am pus creierul la grele cazne tot încercând să-mi dau seama de unde îl știu pe actorul din rolul pastorului deoarece avea o figură familiară.
N-am reușit deloc să scot răspunsul din sertarul cerebral în care era încuiat, noroc cu IMDB.
🏆 They call me Mister Tibbs! – Verdict 👍 sau 👎?
Deși nu este vreo reușită magistrală în acest gen, al filmelor polițiste, pelicula este una cinstită, realizată corect, fără a călca prea mult strâmb, dar nici nu stabilește cine știe ce recorduri de inteligență.
Producția poate fi urmărită la televizor într-o seară ploioasă când ești plictisit și nu ai chef să iei la puricat oferta stufoasă a serviciilor de streaming.
Fie că nu vrei să mai zapezi printre fel și fel de cataloage de filme, fie pentru a-ți reaminti de vremurile de mult apuse, când viața era altfel, mai simplă.
Nu neapărat mai bună, dar mai simplă, fără alergătura de acum.
Cam atât din partea mea, am părăsit rapid incinta, că nu mai vreau să fac mulți purici pe aici, dar nu înainte de a sustrage 6 lănțișoare prețioase.
(3 / 5)
