Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cum nu m-am săturat de maimuțe, și anul 2024 este al primatelor, am mers la Monkey Man.
Este un film de acțiune căruia lui Jordan Peele i-a plăcut mult. Oare a avut dreptate? Sper ca răspunsul să nu fie Nope.
🎬 Monkey Man – Premisă 📖
N-o să-i zic protagonistului Omu` Maimuță, că nu-i frumos, dar o să folosesc numele pe care el și l-a dat, Bobby (Dev Patel – The Green knight).
Supărat pe viață, că a fost crudă cu el, eroul își pregătește un plan de răzbunare contra celui care i-a nenorocit familia și copilăria.
Ajuns în preajma acestuia, într-un club de fițe unde se învață geometrie la greu, pentru că se trag linii în prostie, Bobby simte că este aproape să obțină ceea ce dorește.
Însă destinul nu este de acord cu el.
Și de aici încolo nu mai povestesc pentru că premisa este destul de simplă și ați intuit-o din trailere.
💭 Monkey Man – Comentariu 🍿
Filmul este copilul lui Dev Patel, fiind regizor, scenarist, producător și actor. Mai trebuia să cânte și era tacâmul complet.
PS. După ce am verificat soundtrackul, Dev chiar cântă, deci este pachet total.
N-are rost să încep o poliloghie infinită despre cât de nouă, originală și inventivă este povestea din Monkey Man, că nu-s politician să vă mint în campania electorală.
Cum era de anticipat, este un John Wick pe sistem indian, înlocuim câinele cu mama, pistolul cu revolverul, rușii cu hindușii și hai la treabă.
Producția este una de tip Bollywood, nu avem actori americani, unul singurul nu este indian, Sharlto Copley (Beast), dar și el vine din Africa de Sud. Menționez asta pentru a ști la ce să vă așteptați.
Povestea este presărată cu multă simbolistică mitologică specifică folclorului indian, poate chiar exagerează pe alocuri.
Din punct de vedere obiectiv, apreciez intenția lui Patel de a aduce în atenția vestului decadent o altă cultură.
Însă subiectiv vorbind, la un moment dat au început să mă plictisească multiplele informații oferite despre Hanuman (din legenda căruia se și inspiră), Shiva, Parvati și alții pentru că deja le știam.
Nu că mă laud, dar nu-s la primul rodeo de acest gen, mă apropii de 100 de filme indiene comentate pe site, deci cam știu cu ce se mănâncă basmele lor pline de fel și fel de divinități.
Am sesizat și abordarea unor teme sociale, în special discrepanța uriașă dintre săracii lipiți ai Indiei, care ar mânca și nămol, că altceva nu au, și bogătanii care o ard pe opulentă superficială, făcând o risipă imensă și asuprind plebea.
Durează ceva vreme până este pregătită scena pentru bucata de acțiune, până atunci Bobby ne arată că mărimea nu contează, ci ce știi să faci cu ea.
Și când protagonistul își ia inima-n dinți și nasul la purtare atunci se declanșează scandalul colosal care transformă filmul într-unul distractiv, plin de violență sângeroasă și bătaie ca la Plevna.
Luptele nu sunt atât de stilizate, elegante, maiestuoase sau balerine ca în franciza mai sus pomenită, aici Bobby știe una și bună: lovește la punct fix, brutal, repetat, fără încetare, ghidat după un singur motto – n-ai milă, n-am milă -.
Când se pune cu cafteala pe hoardele de clătinători din cap Bobby este ca un titirez, se învârte în jurul lor și se tot învârte cu fel și fel de arme improvizate care secționează artere și beregate de pictează totul în jur cu roșu.
Iar camera de filmat știe unde îi este locul, este poziționată cum nu se poate mai bine pentru a da posibilitatea spectatorului să se îmbăieze cu acțiunea contondentă care rupe capete și sparge picioare.
Sau invers, rezultatul este același.
Patel știe de unde și-a tras inspirația, așa că nu ratează ocazia de a oferi un omagiu lui Keanu Reeves, ceva de lăudat, chit că întinde cam mult coarda.
Și ce bine a crescut băiatul asta care în Slumdog millionaire rupea cu răspunsurile, aici rupe cu bătaia. Nu doar ca vârstă s-a dezvoltat, ci și fizic, și-a tras un trup bine clădit, potrivit pentru asemenea rol.
Aici m-a prins pe picior greșit, că nu-l vedeam capabil pe sfrijitul lihnit din filmul câștigător de Oscar să devină un caftitor de meserie.
Pelicula durează două ore, așa că nu ajunge chiar repede în punctul culminant, omul nostru trecând prin trei stadii diferite.
1. Vrea, dar nu poate, 2. Poate, dar încă nu vrea și 3. Când poate și când vrea atunci se dezlănțuie iadul.
Alegerea muzicală mi s-a potrivit excelentă, mătrășirile și melodiile au fost suflete pereche, când pornesc Somebody to love și Rivers of Babylon să vă puneți centurile de siguranță.
🏆 Monkey Man – Verdict 👍 sau 👎?
Nu am multe laude în ceea ce privește imaginația scenariului deoarece povestea este previzibilă, că a mai fost spună de nenumărate ori, chiar dacă nu impregnată cu această savoare indiană.
Antagoniștii sunt și ei clasici, cu motivațiile dintre cele mai banale și uzitate, și asta îi face destul de ușor de uitat.
Nici partea emoțională nu a avut mare efect asupra mea deoarece filmul o dezvoltă pe parcurs, prin flashbackuri, dar pune prea mult accent pe ea. Aici mergea mai răruț, că-i mai drăguț.
Dar când trag și eu linie, Monkey Man este un film care mi-a plăcut, aducând pe ecrane o combinație de acțiune bine pusă la punct cu spicuiri din cultura hindusă pentru a reduce din ignoranța vesticilor.
Există și multe scene cu semnificații aparte, una chiar legată de celebrul bindi care mi-a provocat valuri de satisfacție în tot corpul.
Este un debut neașteptat de bun pentru Dev Patel care demonstrează că are talent și în spatele camerei de filmat și nu m-aș supără să-l văd pe Monkey Man și într-un alt film.
Dar mă tem că va fi un eșec în ceea ce privește încasările din cauza componentei hinduse, că-s foarte rare producțiile de acest gen care au prins la publicul din afara Indiei.
Închei cu o ultimă remarcă, nu se cântă. Și cu asta basta, mă duc să cumpăr 8 saci cu orez deoarece din cauza lui Bobby se anunță penurie în viitor.
(4 / 5)
