Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Mă întorc în timp la Timecop pentru că trebuie să am și un film cu Jean Claude Van Damme pe aici, că este păcat să nu fie și el alături de granzii filmelor de acțiune, Sylvester Stallone și Arnold Schwarzenegger. Și Timecop este unul dintre cele mai bune filme ale sale. Dacă asta este discutabil în rândul fanilor săi, poate unora nu le-a plăcut, atunci cu siguranță este cel mai serios.
Acțiunea din Timecop se petrece în două planuri temporale despărțite de 10 ani, 1994 și 2004. În 1994 Walker (Van Damme) tocmai se pregătește să-și ia în primire noua slujbă într-o unitate guvernamentală proaspăt înființată care se ocupă cu timpul. Mai exact cu capturarea infractorilor care călătoresc în trecut pentru a se îmbogăți ilicit, mai un furt de lingouri de aur de prin anii 1800, mai o acțiune cumpărată la Microsoft, mai un bilet de loterie.
Da, în acel univers călătoria în timp este posibilă și, aparent, la îndemâna câtorva criminali ahtiați după bani și putere.
Însă ceva tragic se petrece pentru Walker și sărim fără menajamente 10 ani în viitor unde regăsim un Walker mai grizonat care primește o misiune complicată, trebuie să se întoarcă în timp 10 ani pentru a stopa o activitate criminală foarte elaborată care s-ar lăsa cu efecte devastatoare pentru viitor.
Timecop este un film cu o idee elevată, dar cu buget de criză, premisa, deși nu neapărat nouă sau originală, mustește de aspecte interesante deloc străine de producții care se ocupă cu salturile temporale ca Predestination sau Time lapse.
Deși este un film cu Van Damme și știi la ce să te aștepți din partea lui, Timecop are și o parte componentă serioasă, care aduce niscai cerebralitate în mijlocul poveștii obișnuite în care Van Damme dă din pumni și picioare pe unde apucă.
Actorul belgian se afla la apogeul vitalității corporale și se vede din plin, elasticitatea de care dă dovadă ar face-o geloasă și pe Nadia Comăneci. De la spart becurile din tavan cu piciorul până la celebrul său șpagat născător de icnete masculine și gemete feminine printre spectatori, Van Damme ne delectează cu întregul său arsenal de mișcări acrobatice care l-au făcut celebru.
Și cum filmul este R, ehe, pe atunci erau la ordinea zilei asemenea pelicule, se lasă cu multe membre fracturate, capete zdrobitoare de pereți și picioare în poziții nenaturale.
Dar dincolo de acțiunea fizică și brutală, Timecop vine la pachet și cu eternele paradoxuri temporale care-ți scrântesc mintea și îți oferă logică în mijlocul ilogicii și ordine în rândul haosului.
Nu are rost să începeți să vă puneți întrebări complicate de genul: Dar dacă a făcut asta, atunci nu înseamnă că ar fi trebuit să….? pentru că o să alunecați pe o spirală infinită de dileme generate într-un mod ciclic de orice film care are ca subiect time-travel.
Filmul are de toate, dar nu la un nivel exagerat de calitativ.
Acțiunea este pe săturate și diversă pentru că Van Damme se bate cu destui ciumpalaci care nu-s chiar de pomană prin film, ripostează destul de mult și ei, dar nimic din ce nu ați mai văzut.
Mai bubuie când și când câte ceva, mai o casă, mai una, mai alta, uneori chiar într-un spectacol pirogen de toată frumusețea.
Avem și dramă cu duiumul, lucru nu prea întâlnit în acțiuni banale, ba chiar este și al naibii de emoționant pe alocuri, chiar dacă Van Damme nu se pricepe la vărsat lacrimi, că nu-l duce actoria până la asemenea reușite, măcar pe spectator tot îl îmboldește un pic o picătură de lichid incolor, inodor și insipid.
Și n-am trecut cu vederea coatele scenaristice băgate-n coasta belgianului cu privire la accentul lui puternic care-l face să pocească limba engleză.
Nu sunt toate astea la cel mai înalt nivel, unele efecte speciale sunt ridicole, actoria nu o să câștige vreun premiu (să fim serioși, cine are așteptări de la Van Damme să fie vreun interpret shakespearian?) antagonistul nu vine cu nimic nou în peisaj, dar Timecop este o companie plăcută pentru 90 de minute. Tocmai de asta nu pricep ghearele adânc înfipte de critici și privitori, deopotrivă, în beregata filmului. Oare ce așteptări au avut unii de la un film cu Van Damme?
Știu, întrebare retorică, dar las` că vin eu să aduc echilibru-n toate, chit că n-am mănușă infinutului, Timecop mi-a satisfăcut poftele cu picioare-n figură, explozii meseriașe, time-travel (i)logic, bașca un zâmbet și o lacrimă, suficient cât să-i livrez 8 dicționare franco-engleze.
Și să fie tacâmul complet, Timecop este singurul film cu Van Damme în rol principal care a depășit 100 de milioane de dolari încasări.
(4 / 5)
Trailer:
