
Trolls este o animație DreamWorks, da, ăia cu Shrek, Kung Fu Panda și, mai ales, How to train your dragon.
Trolls nu se ridică nici pe departe la calitatea titlurilor menționate, este un film țintit exclusiv către puradei, neavând nimic atractiv pentru adulți, dovadă fiind multitudinea de telefoane care dădeau impresia că sunt într-un club de noapte, nu într-o sală de cinema.
Ăăă, da, despre film, păi cică a fost odată ca niciodată o specie de troli, micuți, drăgălași, colorați până la schizofrenie care trăiau liniștiți, dansau, petreceau, se îmbrățișau, era fericiți non-stop, fără nici o grijă, asta până când altă specie, bergenii, opusul trolilor, niște malaci urâți cu spume, buboși, scârboși, nefericiți până în străfundul chiloților descoperă că doar halind micii troli pot deveni și ei fericiți, așa că dau iama în populația de troli, îngurgitându-i ca pe delicatese.
Numai că regele trolilor se sictirește de toată tărășenia asta și ca un mândru conducător viteaz ce este, înainte de trolstițiu (marea mâncătorie de troli) își conduce poporul spre salvare ca Moise pe sclavi. Sărim 20 de ani în viitor, nu, nu rătăceau prin pustiu, și dăm de prințesa Poppy, fătuca regelui, care se pregătește să îi ia acestuia locul.
Și cum își poate demonstra calitățile necesare de a fi regină decât prin petreceri monumentale în care se dansează, se cântă, se zbânțuie, se distrează până la epuizare. Numai un trol, Branch, este oaia neagră a turmei, nefiind interesat de această pierdere de timp care crede că le va aduce pieirea atrăgând atenția bergenilor aflați într-o căutare flămândă a trolilor.
Și ca să vezi belea, necoloratul Branch are dreptate, cea mai mare și mai grandioasă petrecere penetrează liniștea pădurii și le dă de gol locul lor de ascunzătoare, și iaca pe urmele lor vine ditamai bergenul, bucătarul șef renegat din regat acum 20 de ani că a pierdut trolii, care are un singur gând, prin tertipuri și înșelătorie, să ajungă pe tron. Așa că dă iama în troli, bagă la pușculiță câțiva și p-aici ți-e drumul spre regat.
Poppy împreună cu Branch pornesc în salvarea compatrioților pregătiți să fie degustați de bergeni.
Acum vorbesc din punctul meu de vedere, animația este una praștie, este prea de copii, totul arată de carton, nu că este slab studioul, ci pentru că așa s-a dorit, te invadează o multitudine de culori incredibil de pregnante care te zgârie pe retină, se cântă non-stop, ce e drept, melodiile sunt foarte antrenante, nu sunt originale, ci cover-uri ale unor piese celebre, de la The sound of silence de Simon and Garfunkel până la September de la Earth, Wind and Fire, dar care la un moment dat m-au plictisit.
Glumele sunt copilărești, troli care se cacă prăjituri, personaje care se pișă pe ele de frică la propriu, amuzante doar pentru cei mici, nici măcar cei de 7-8 ani nu au râs la ele, ci doar cei de grădiniță pentru că ei sunt ținta principală a acestui film.
Să nu fiu un nenorocit lipsit de inimă, Trolls are și niscai mesaje referitoare la fericire, că ea nu vine de la mâncatul trolilor (adică superficialitatea sub forma cumpărăturilor de tot felul, mai pe șleau, nu banii aduc fericirea), ci vine din interior, fericirea poate fi lângă tine dar ești prea orbit de chestii mercantile să o observi (de iubire zice, dacă nu te-ai prins până acum).
Avem parte și de două povești de dragoste absolut similare care întăresc ideea prezentată anterior, culoarea îți revine doar dacă iubești, dacă știi ce vreau să zic…
Dar este prea puțin pentru a capta atenția adulților, ce zic eu adulți, ci a celor cu o vârstă de peste 10 ani.
Vocile care dau viață personajelor sunt destul de cunoscute, de la Anna Kendrick la Justin Timberlake. Din nefericire, ca orice animație, am avut parte de varianta dublată, în mod sigur, melodiile erau mai mișto cântate de vocile originale, dar nah, asta e, nu am ce face, mare lucru din dialog nu am înțeles, nu că ar fi fost mare brânză de priceput, pentru că puradeii se distrau teribil și făceau gălăgie, deci pot spune că filmul și-a atins ținta.
Trolls este un film drăguț doar pentru cei care încă nu își fac griji pentru școală, pe ceilalți îi poate băga în diabet, atât de dulce și de viu colorat este.
Eu îi dau un 3, dar asta doar pentru că nu am fost ținta filmului, cei mici cred că i-ar da un 9, dacă e să mă iau după gradul de distracție pe care l-au atins în timpul proiecției.
Să vezi acum cheltuială pe părinți pentru a le cumpăra celor mici zecile de jucării troli.
Trailer.