VFW

admin 27/02/2021 Acțiune Leave a comment 1,168 Views

VFW (acronim de la Veterans in Foreign Wars) este un film din 2019 ce-l are în rol principal pe Stephen Lang, cunoscut din filme precum Avatar, Don`t breathe sau The girl on the train. Omul este extrem de ocupat cu Avatar-urile lui James Cameron, dar printre ele are timp să toarne și alte filme. De fapt, o grămadă de filme. Și VFW este unul dintre ele.

Premisa nu este deloc complexă și aduce mult cu From dusk till dawn, dar cu drogați în loc de vampiri.

Așadar, Stephen Lang este Fred, ce are grijă de un bar dedicat în principal veteranilor. Ca urmare, vârsta medie a clienților înclină balanța mult în favoarea doamnei cu coasa.

Vizavi de bar se află o clădire populată cu tot felul de drogați, dar drogați nene, nu glumă, aproape că-s zombies. O fătucă șutește ceva de valoare de acolo și se refugiază în barul VFW plin de pensionari care deapănă amintiri de război.

Și de aici lucrurile o iau razna pentru că drogații se activează imediat, vor să-și recupereze bunurile și atacă barul din toate pozițiile posibile. Iar ăștia bătrâni sunt nevoiți să se apere fiecare cum poate.

Oho, și cum se apără!!!

Tot filmul este un prilej nesfârșit de a arunca în fața ochilor fel și fel de secvențe violente și macabre în care trupurile umane suferă vătămări pe care nici în cele mai bolnave gânduri nu ți le imaginai.

Atât, VFW n-are poveste, n-are personaje dezvoltate, n-are emoție, n-are nimic din ceea ce se așteaptă de la un film bun. Însă nici nu îi trebuie așa ceva pentru că pe partea de brutalitate compensează din plin lipsa celorlalte componente importante.

Credeam că o să am parte de o flatulație de film de acțiune în care niște babalâci împușcă în reluare niște derbedei cu creierii prăjiți.

Dar VFW este o cu totul altă haleală de pește, devine rapid un horror plin de gore, cu capete spintecate, retezate, făcute ghiveci, decupate și alte sinonime incompatibile cu viața. Și doar am pomenit de cap, nu mai scriu ce pățesc celelalte bucăți ale trupului uman, că nu este greu să vă imaginați.

Ehe, geriatricii ăștia știu meserie neică, nu degeaba au supraviețuit războaielor prin care au trecut.

Singura mea mare problemă cu VFW este că studioul n-a plătit factura la curent și încă de la început suntem aruncați într-o beznă aproape completă. Nu exagerez, 95% din film are loc în întuneric sau semiobscuritate, astfel încât nici nu am putut să mă bucur de abatorul în care am fost plasat de către film. M-am prins că au apelat la acest tertip pentru că nu au avut un buget prea ridicat și au fost nevoiți să găsească o modalitate de a ascunde din efectele speciale, dar dacă n-ai bani să îți transpui pe ecran ideea de film așa cum ți-ai imaginat-o, de ce te mai apuci să-l faci?

În mare parte trebuia să ghicesc cine pe cine omoară pentru că nu mi-am dat seama, uneori singur mă surprindeam când vedeam câte-un personaj despre care credeam că murise anterior, dar din cauza luminii slabe nu prea ai șanse să deosebești Lada de Lamborghini.

Sunt grămezi de acțiuni violente gratuite și, din ce am putut să-mi dau seama, bine gândite, că unele chiar sunt impresionante prin imaginația dementă de care dau dovadă, dar totul este stricat de alegerea de a filma pe beznă.

VFW ar fi fost un film distractiv și satisfăcător pentru cei care sunt pasionați de diversele modalități în care un trup uman poate fi descompus, dar se transformă într-un chin pentru ochi pentru că te face să crezi că mai ai puțin și orbești.

Mă cam oftic că putea fi ceva mult mai bun dacă aprindeau și ei un bec și producătorii mai vărsau niște gologani la buget că până la urmă un film este făcut să îl vezi, nu să ghicești ceea ce crezi că vezi.

Are atmosfera anilor 1980, de la idee până la muzica sintetică, se vrea un omagiu adus unor filme precum Assault on precinct 13, făcut fără să aibă vreo agendă anume în minte, n-are nicio treabă cu filmele moderne mai cunoscute care capitulează în fața societății, dar pentru că n-am putut vedea pe deplin grozăviile prezentate de VFW îi dau doar 5 pachete de făină.