Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Netflix mi-a azvârlit drept recomandare 12th fail, un film indian din 2023 care s-a cocoțat pe locul 59 în top IMDB.
Cel puțin la ora scrierii acestui articol.
Momentan nu are subtitrare în limba română.
🎬 12th fail – Premisă 📖
Manoj (Vikrant Massey – Forensic) este un tânăr de la țară. Evident, sărac de până și găurile din nădragi aveau găuri.
Cu un tată concediat pentru că nu a vrut să plece capul în fața birocrației corupte, cu o mamă ce nu-și mai vede capul de treburi și cu o bunică țâfnoasă, Manoj vrea să ajungă cineva.
Încă nu oricine, ci ofițer de poliție. Așa că pleacă la oraș să dea învețe pentru a trece cu succes de examen.
Nici nu apucă să se dea jos din autobuz că încep belelele.
Cineva îi subtilizează bagajul, care conținea și taxa de școlarizare, iar examenul a fost anulat din lipsă de fonduri.
Rămas pe drumuri, cu foamea-n glandă, pune ochii pe un premiu și mai mare, acum i s-a năzărit să devină ofițer IPC, un rang extrem de respectat în India.
Hai că am reușit și m-am încadrat să scriu 200 de cuvinte în mai puțin de 8 minute și 20 de secunde.
Așa că trec mai departe.
💭 12th fail – Comentariu 🍿
Filmul este o dramă bazată pe fapte reale, ceea ce augmentează impactul poveștii lui Manoj.
Nu doar că acesta pornește cu un mare handicap, venind dintr-o așezare atât de săracă încât ar face ca Necșești să pară populată doar de miliardari, dar se confruntă și cu alte probleme.
Și ele îmbracă forma corupției, flagel care are multe straie și s-a infiltrat peste tot de s-a ajuns până acolo încât nu poți nici să te știi voi ce în centru fără să ai autorizație și fără să dai o șpagă.
Povestea acționează eficient pe mai multe planuri, scoțând în evidență nenumăratele nedreptăți ale umanității, ale vieții și chiar ale destinului pentru cine crede în așa ceva.
De multe ori soarta îți este hotărâtă din momentul în care te naști.
Dacă ai baftă să aterizezi în neamul lui Musk, te-ai aranjat fără să ridici un deget.
Însă dacă ai cumva ghinionul să apari pe lume la polul opus, atunci râul, ramul, școala, spitalul, banca, orice și oricine îți sunt împotrivă.
Cu toate aceste piedici care i se ivesc la fiecare pas, Manoj dă dovadă de o determinare colosală, nu se lasă doborât de nimic, merge mereu înainte spre visul la care nu vrea să renunțe indiferent de numărul de eșecuri.
Asta spre deosebire de un alt aspirant la funcția de ofițer care, după câteva rateuri la examen, a dat bir cu fugiții și din mare luptător contra sistemului s-a transformat într-un măscărici comediant.
Manoj este un exemplu de așa da, chiar dacă fundul i-a devenit poligon de tragere la câte șuturi a primit de la soartă, nu s-a dat bătut sub niciun chip.
A fost aruncat pe ușă, a intrat pe fereastră, a fost azvârlit pe fereastră, a intrat pe horn, ș.a.m.d.
Să nu se înțeleagă de aici că a pătruns prin efracție, nu, nici vorbă, ci că tânărul este îndărătnic și știe că singura sa scăpare din sărăcie este CARTEA.
Bre nene, dar și examenul ăsta pentru IPC este atât de greu și necesită cunoștințe dintr-o grămadă de domenii de zici că ajungi direct președintele planetei.
Trebuie să știi câte mosoare a folosit bunica lui Nelson Mandela când i-a croșetat o căciulă de bumbac și de câte ori a horcăit Martin Luther King înainte să își dea duhul.
Altfel nu ai nicio șansă să treci de preliminarii, ce să mai zic de examenele principale unde ești nevoit să te transformi într-o mașină umană de scris.
Dar 12th fail nu-i un film chiar atât de dramatic sau deprimant pe cât l-am pictat până acum.
Chiar dacă scoate în evidență multe mizerii pe care oamenii onești sunt nevoiți să le înghită, are și oaze de speranță și bucurie.
Ne arată că există și suflete altruiste care te ajută doar pentru că vor să ajute, fără să aibă niște motive ascunse și că nu-i totul pierdut.
Plus că intervine la un moment dat și o poveste de dragoste ce poate fi interpretată ca având două tăișuri.
Pe de o parte îl ambiționează pe Manoj și acesta devine și mai chitit să ajungă în uniforma mult visată.
Pe de altă parte valurile tinereții îl mătură pe nepusă masă și avem o luptă între neuroni și hormoni. Și știm cine va câștiga această bătălie.
Dincolo de povestea de viață a lui Manoj, filmul nu se sfiește deloc și trimite o groază de săgeți pline de cianură fictivă înspre structurile politice ale Indiei, de fapt ale oricărei țări.
Nu este un mare secret că statul ne vrea proști, degeaba se bat unii cu pumnu-n piept cu sloganuri triumfătoare gen „România educată‟, realitatea este cu totul alta.
Un popor needucat este unul care nu gândește. Un popor care nu gândește este unul care nu se poate răscula contra corupției generalizate, politicienilor mânjiți și inechităților sociale.
Așadar, este un popor în stare de letargie, o turmă foarte ușor de controlat, așa cum s-a dovedit în anii recenți că este și cel românesc.
Indiferent cât de mult fură, mint și corup mai marii țării, românii înghit cu stoicism fără să comenteze prea vehement deoarece atenția lor este acaparată de fel și fel de nimicuri prostești.
Ce să mai, suntem ca broasca pusă la fiert la foc mic care nu-și dă seama ce i se întâmplă pentru că este fascinată de fel și fel de luminițe strălucitoare.
Oare chiar este o întâmplare că de fiecare dată când guvernul adoptă o lege care-i favorizează pe corupții lor apare o știre gen „Tzancă și-a fracturat un coi‟ și lumea doar despre asta vorbește, contrându-se cu cerbicie pe tot felul de subiecte năroade și uitând de ceea ce contează cu adevărat?
Nah că m-am pierdut într-o diatribă tangențială cu filmul, dar mi-a răscolit multe sentimente acest 12th fail în timp ce-l urmăream.
Nu pot să-l laud cine știe pe partea tehnică, nefiind premiant la acest capitol, că nu a fost o producție de așa natură încât să prezinte dificultăți la nivel vizual.
Trebuie să menționez, însă, faptul că reușește să redea cu fidelitate aglomerația sufocantă dintr-un oraș cu prea mulți locuitori din India.
🏆 12th fail – Verdict 👍 sau 👎
Deși este destul de lung, vreo 150 de minute, nu i-am simțit durata, atât de investit eram în călătoria plină de hârtoape a lui Manoj spre destinația lui finală.
Și ea a devenit și mai aventuroasă pentru că nu știam nimic despre povestea din spatele filmului, asta imprimând destulă imprevizibilitate finalului.
Oare va birui până la urmă sau va fi învins de un sistem în așa construit încât oropsiții n-au nici cea mai mică șansă de a triumfa?
Rămâne de văzut.
Mi-a plăcut foarte mult o replică interesantă rostită de unul dintre personaje:
„Nu trebuie să respecți pe cineva DOAR pentru uniforma pe care o poartă, ci trebuie să respecți uniforma DOAR datorită omului care o poartă‟.
Partea finală, și nu spun cum s-a terminat, a reușit cumva să-mi determine glandele lacrimale să scoată din hibernare până și apa pe care am înghițit-o în cristelniță.
La această trăire a contribuit și una dintre piesele muzicale ale filmului, cel puțin partea îngânată, fără versuri, dar care a fost suficient să-mi sensibilizeze sufletul.
12th fail este un film superb din care pot fi trase multe învățăminte, nu neapărat utopice, dar unele care se concretizează în muncă titanică dacă vrei să-ți atingi idealurile.
Că nu toți ne naștem în puf să avem noroc de părinți bogați și cu influență care să ne cumpere tot ce vrem în viață, de la jucării la femei.
Hai că am scris mult, de zici că și eu am dat examenul pentru IPC, dar mă opresc aici, că am treabă, trebuie să macin grâu cât să umplu 9 saci.
(4,5 / 5)
