Hit man, dezlegat, pentru că legat ar fi alt film, este o peliculă regizată și co-scrisă de Richard Linklater.
Producția și-a făcut debutul pe Netflix înainte de a fi prezentată în cadrul festivalului AIFF 2024.
🎬 Hit man – Premisă 📖
Gary (Glen Powell – Top Gun: Maverick) este un profesor universitar ce duce o viață dublă deoarece este un colaborator al poliției pe partea tehnică.
Dar anumite circumstanțe contondente îl forțează să se prefacă a fi un asasin plătit pentru a-i prinde în flagrant pe cei care voiau să scape de câte cineva.
Se pare că Gary se pricepe de minune la prefăcătorie, mai ceva decât un politician în campanie electorală, așa că șeful cu trese este mulțumit de el.
Doar că una dintre persoanele care-l angajează să elimine un soț tiranic îi cade cu tronc lui Gary.
Și nici nu este de mirare pentru că Madison (Adria Arjona – Pacific Rim: Uprising) bubuie de frumusețe.
De aici încolo lucrurile se complică pentru Ron. Pardon, am scris Ron? Mă refeream la Gary.
💭 Hit man – Comentariu 🍿
Cu Linklater am o relație turbulentă, când ne iubim la infinit (trilogia Before sau A scanner darkly), când îmi vine să bag divorț de el (Boyhood).
Așa că nu știam în ce tabăra se va situa Hit man.
Filmul este bazat pe fapte reale, personajul Gary Johnson chiar a existat, doar că modificările aduse de scenariu l-au făcut să fie implauzibil.
Una era dacă mi se spunea că Gary era un veteran al războiului din Vietnam (realitate), alta că este un profesoraș de două parale (ficțiune).
Așa cum este caracterizat în film mi-a fost greu să înghit gălușca transformării subite a acestuia într-un tip dur, sigur pe sine, care știe să se replieze rapid și să se descurce în orice situație.
Cât timp filmul s-a concentrat pe partea polițienească în care Gary interpreta fel și fel de partituri care de care mai stranii pentru a se plia pe mentalitatea celui care voia să-l angajeze, Hit man a funcționat destul de bine.
Scenariul i-a permis lui Glen Powell să-și demonstreze versatilitatea-n actorie jucând mici scenete în care de fiecare dată era altcineva.
Acest aspect a fost unul care mi-a plăcut chiar dacă nu ducea nicăieri, dar în momentul în care Cupidon dă cu săgeata-n Gary filmul devine un rom-com banal, fără mare interes pentru mine.
Mai ales că de atunci povestea a devenit și previzibilă pentru era destul de ușor de dat seama în ce direcție se va duce.
Cât timp nu erau scântei de amor la mijloc mă tot întrebam care-i treaba cu Madison, dacă nu cumva chiar ea era vreun asasin plătit să ucidă alt asasin plătit.
Tot mai exista o fărâmă de mister care este, însă, spulberată odată cu prima bezea expediată cu multă dragoste de Gary și încasată cu pricepere și foc inghinal arzător de Madison.
Bine, nici faptul că povestea este narată de Gary nu ajută prea mult la crearea unei atmosfere tensionate pentru că doar nu comentează din mormânt, nu?
Știam din start că va fi parte comedie, dar așteptam ca bucata de amuzament să fie compensată cu niscai acțiune, când colo, în contrapartidă, am primit romantism siropos cu găleata.
Deja în acest compartiment nu cred că mai poate fi inovat ceva care să aducă o mult dorită briză de prospețime, așa că scenariul n-a reușit să mă îmbete cu vreo doză de originalitate.
Relația dintre actori este bună, nu pot să neg asta, nu strică nici faptul că ambii par ciopliți de mâna măiastră a divinității care patronează frumusețea, dar filmul în sine n-are nimic memorabil în el.
Ah, în ciuda titlului periculos, nu există acțiune, să nu vă așteptați la schimburi îndelungate de focuri sau confruntări corp la corp sau cine știe ce concursuri de aruncat cu toporul la buric.
Am zis despre Glen că rupe pe interpretare, cât despre Adria, de talentată arată bine.
Știu, sunt rău, dar momentan n-am văzut-o în prea multe roluri cărnoase să-mi dau seama ce poate.
🏆 Hit man – Verdict 👍 sau 👎?
Este un film molcom, mai mult pe relaxare, ceea ce unora le va prinde bine, însă eu n-am fost deloc impresionat.
Rămâne de apreciat povestea omului pe care se bazează Hit man, fără să fie polițist a contribuit la condamnarea multor lepre ale societății.
Când vine vorba de substratul filozofic, ar fi ceva mesaje legate de descoperirea sinelui, de năpârlirea carcasei superficiale pe care o prezentăm de ochii lumii, de iubirea care uneori este atât de pătimașă încât trece peste orice obstacol, dar nimic ieșit din comun.
Nu-i rău, dar nici bun, așa că dacă acesta ar fi singurul film semnat de Linklater pe care îl văd, nu știu dacă să-i acord a doua șansă sau să activez clauza divorțului din contractul prenupțial.
Posibil să fie mai pe placul persoanelor romantice, care încă mai cred în dragoste la prima vedere, dar un ursuz ca mine nu poate să-i semneze mai mult de 6 polițe de asigurare.
Ușurel, de primăvară. Merge.