Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cică After everything, al 39-lea film din această franciză, că am pierdut șirul numărătorii, ar fi și ultimul capitol al ei.
Și după tot ce am pătimit cu ea, ar fi și cazul.
Însă cică mai sunt două pe țeavă, un prequel și un sequel.
🎬 After everything – Premisă
Trecut-au doi ani de la o altă despărțire a cuplului Tessa – Hardin și de data asta se pare că-i pe bune.
Așa zice ea, el speră că nu, că se tot vaită că n-o poate uita și visează la o reconciliere fericită.
Cum Tessa (Josephine Langford – After we fell) îi tot dă cu flit din ăla potent, Hardin încearcă să se regăsească, să se schimbe, să devină mai bun și să facă pace cu trecutul său tulburat.
Așa că se duce-n vizită în Portugalia, la Lisabona, să ceară iertare unei victime a pariului său stupid.
Evident că respectiva este o bunăciune de sar singuri nasturii de la cămașă, așa că eram curios dacă Hardin (Hero Fiennes Tiffin – The woman king) va avea tăria necesară să reziste ispitei provocatoare.
💭 After everything – Comentariu 🍿
Noroc cu retrospectiva de început, că habar nu mai aveam ce s-a petrecut în anteriorul, eu aveam impresia că-s deja luați și cu copii la creșă.
Ceva este în neregulă cu acest film.
Ori n-au mai avut buget pentru ambii actori principali, ori filmările au fost mai scumpe, cert este faptul că Tessa este lipsă la apel cam trei sferturi de film.
Nici nu pot considera After everything ca fiind un film de sine stătător pentru că o foarte mare bucată constă în rememorări ale trecutului când Hardin a fost un căcănar cu cei din jur.
Și în afară de asta, sunt prezente incredibil de multe secvențe cu flashback-uri din celelalte filme, dovadă clară că scenarista peliculei și/sau autoarea cărții a/au fost lovite de o disfuncție scriitoricească.
Povestea se concentrează aproape exclusiv pe Hardin și pe călătoria lui de purificare spirituală și schimbare comportamentală.
Păi bine mă panaramă ce ești, timp de patru filme ai batjocorit-o și ai tratat-o ca pe ultimul jeg și acum te smiorcăi ca un papă lapte că nu poți trăi fără ea?
Și cum găsește el de cuviință să-și ispășească această penitență?
Punându-și cenușă în cap și învățând din greșeli?
Ei aș, nu, nici vorbă, ci bea de stinge și se ia la bătaie cu alți cocoși plini de testosteron toxic.
Toată lumea, absolut toată lumea, îi dă sfaturi utile, unele de bun-simț, dar ăsta al dracului, e încăpățânat ca un catâr, zice că știe el mai bine, dar nu face decât să se afunde în erori stupide.
Evoluția personajelor este complet nerealistă, își schimbă mentalitatea și felul de a fi dintr-odată, fără niciun motiv, contrazicând tot ce a fost clădit înainte.
Nu o să dau spoilere, deși mă înghiontește necuratul să o fac, însă sunt siderat, stupefiat și surprins de aceste salturi inexplicabile la nivel comportamentul.
Păi filmul bate moneda cu cel mai gros ciocan 90% din timp pe un anumite aspect, ca la final să fie aruncat totul la canal și să se răstoarne la 180 de grade întreaga situație?
Chiar dacă sună a misoginie la apogeul nesimțirii, nici că-mi pasă, dar povestea din acest film pare visul umed închipuit de o gospodină care a eliminat litera G din alfabet pentru că nu a găsit-o niciodată sub formă de punct.
Sunt scene ireale care emană o atât de pronunțată falsitate încât nici dacă eram cel mai mare gușter nu puneam botul că-s pe bune.
Și ghiciți ce? Nu au fost pentru că fiind extrem de forțate mi-am dat seama că sunt rodul unui vis, de aceea impactul dorit s-a făcut țăndări instantaneu.
Nu mai are rost să insist, ideea de bază pe care a fost clădit filmul era una care mustea a potențial de izbăvire, dar modul ales de transpunere a rămas în ton cu celelalte pelicule, adică execrabil.
N-ai cum să scrii personaje atât de cretine care parcă dinadins iau cele mai neinspirate decizii, parcă voit pun piedici relațiilor și să aibă atât succes la public.
Ce dracului, chiar s-a tâmpit lumea de tot? Întreb serios, nu la caterincă.
Ăștia sunt modele de urmat? Asta e relația după care s-au topit toate adolescentele și la care au visat toți hăndrălăii?
Jur că nu înțeleg.
Ce se întâmplă în franciza asta este opusul a ceea ce este normal.
Nici măcar de chimia dintre personaje nu am ce să pomenesc pentru că nu există, așa cum am scris mai devreme, Tessa ne fericește cu prezența foarte târziu, aproape de genericul de final.
Uite, să nu fiu un nenorocit lipsit de inimă, închei cu o laudă.
Peisajele din Portugalia sunt mirifice.
Ah, uite încă una și mă duc.
Apreciez că Hardin s-a chinuit să nu aplice clasicul procedeu H.I.S.O (Hard In, Soft Out) când nu trebuia.
🏆 After everything – Verdict 👍 sau 👎
Faptul că domnișoarele din sală, care au reprezentat grosul audienței, nu au aplaudat la final, cum au procedat la primele patru, este un indicator al lipsei calității acestui film.
M-am distrat mai bine la toaletă eliminând o piatră de la rinichi cât oul de bibilică decât urmărind After everything.
De ce mi-am supus creierul la acest supliciu întins pe 5 filme? Pentru că nu fac discriminare domne, mă uit la tot ce prind, că nu se știe de unde sare calitatea.
Și am nevoie și de filme cu adevărat nasoale, pentru mine, pentru a-mi alcătui topul rușinii la final de an.
Culmea, After everything, deși îl voi cinsti cu doar 2 shot-uri, nu este cel mai slab film al anului 2023. Nu în catalogul meu.
M-a sensibilizat un pic, dar foarte puțin, cu splendoarea Portugaliei, deși n-are niciun merit aici, și cu finalul oareșcum drăguț, deși senzațional de previzibil și extraordinar de ilogic.
(0,5 / 5)
