The Woman King

The woman kingHai și cu The Woman King, să vedem dacă merită coroanele primite pe RottenTomatoes, 95% critici și 99% audiență (huh?).

 

🎬 The Woman King – Premisă

Perioada temporală a filmului este plasată undeva în anii 1820 și ne trezim captivi în regatul Dahomey (nu The Homie), un regat care dă de dracu`.

Nu doar că are un conducător cam verde, Ghezo (John Boyega – Star Wars: Episode VII – The force awakens), asta ar fi cea mai mică problemă.

Însă vecinii din regatul Yoyo, pardon, Oyo, și-au găsit câțiva aliați de nădejde și vor să invadeze Dahomey.

Da` de ce? Oyo n-are și el aceleași resurse ca Dahomey?

Ba da, însă de ce să muncești la greu să prinzi sclavi când poți să îi furi pe ai altora?

Da, ambele regate sunt adânc implicate în comerțul cu sclavi, dar noi trebuie să ținem cu Dahomey, că așa este scenariul.

Șansa la victorie a acestui regat zace-n mâinile armatei de războinice neînfricate Agojie conduse de înspăimântătoarea Nanisca (Viola Davis – Widows).

Dar oare cât de mari sunt șansele din moment ce adversarii sunt mai avansați tehnologic din punct de vedere armat, având cai și flinte?

 

💭 The Woman King – Comentariu

Sunteți pregătiți să intrăm cu bocancii plini de noroi în acest film super mega giga feminist?

Să-i dăm drumul.

Povestea bazată pe fapte reale este destul de prost aleasă pentru că ne face să alegem un rău din două rele de o răutate asemănătoare.

Practic, unii deținători de sclavi se luptă cu alți deținători de sclavi pentru a-și proclama supremația în comerțul cu sclavi.

Gata, ajunge cu atâtea repetiții.

Mă prefac că povestea vine dintr-un univers paralel și nu din istoria reală, așa că o tratez ca atare.

Deși, dacă este să fiu sincer, dar nu știu dacă-i adevărat sau nu, că nu cunosc istoria Africii de Vest, în film este abordat acest subiect, chiar de mai multe ori.

Și pare-se că Dahomey s-a săturat să vândă sclavi, așa că vrea să treacă la un comerț care nu încalcă flagrant drepturile omului.

Trecând peste acest subiect sensibil, The Woman King devine un film de acțiune intensă, cu confruntări teribile între cele două tabere combatante.

Însă nimic revoluționar, povestea este destul de obosită la nivel imaginativ și nu reușește să ne săgeteze cu ceva nou care să ne taie respirația.

Să nu vă așteptați ca filmul să rupă pe acțiune, abia dacă sunt vreo 3 lupte mai acătării, și alea scurte și destul de blânde, fără sânge de tomată sau sărituri la coarda intestinală umană, că The Woman King este cu PG13 atașat la rating.

Se vede cu ochiul liber unde apar constrângerile vizuale pentru că războiul nu este redat la capacitate maximă, când să vezi ceva mai brutal, hop, camera se fixează pe altceva.

Plus că, să o ia naibii de cameră de filmat, se bagă cu zoom-ul în sufletul personajelor când se bumbăcesc de uneori nu înțelegeam nimic din ce se petrece.

Practic urlam la ecran ca și când cameramanul ar fi putut să mă audă: „Dă-te-n pulul meu de pe tablă un pic mai în spate că nu vreau să văd porii perfecți ai luptătorilor!!!‟.

Însă dacă aici nu prea a bunghit-o, măcar compensează cu priveliștile superbe, nu doar luptătoarele Agojie sunt virgine, ci și peisajele prezentate, de un verde luxuriant și sălbatic.

The woman king

 

 

În rest, The Woman King se axează pe îndelungata dezvoltare a personajelor, și o face bine, mai ales cu Nanisca și Nawi (una dintre tinerele candidate la un loc în armata Agojie).

Le aflăm aspirațiile, temerile, mentalitățile, visurile chiar, ceea ce este un respiro plăcut, dar prea îndelung.

Sunt destul de extinse secvențele de destăinuiri și îmbărbătare (ups, mai am voie să folosesc acest cuvânt în acest context fără să se supere cineva?), secvențe care spintecă ritmul frenetic al acțiunii.

Povestea vine și cu un twist, ireal din cale afară, ca și când ai câștiga la loto fără să fi cumpărat bilet, dar trebuie să recunosc că este eficient în felul său.

Și pe cât de feminist este filmul, pe atât de bine portretizează luptătoarele Agojie, adică sunt credibile, înfiorătoare, impun respect și împrăștie teroare, oricât de bazat ai fi, ți se cam ofilește curajul să te iei la trântă cu ele în luptă.

De aspectul cultural nu mă leg pentru că puteam la fel de bine să fi fost un extraterestru aterizat pe Terra, n-am idee câtă realitate este în povestea prezentată și câtă ficțiune a fost concepută pentru a umaniza tribul Dahomey.

Îl apreciez, totuși, pe regele Gheza, om cu o tărie irefragabilă, să ai atâtea vuvuzele pe cap, pardon, soții și încă să fii cu mintea limpede, este lucru mare.

După cum vedeți, n-am dat cu The Woman King de pământ, are și părți bune, dar și unele rele.

De final, mai adaug câteva în ambele categorii.

Mi s-a părut absurdă alegerea de a vorbi într-o engleză stricată, cu accent african, pe post de dialect autohton, deși alte personaje, cele portugheze, vorbeau pe limba lor.

Ori n-ai tupeu și livrezi dialogurile într-o engleză clară, ori îți crește o pereche de nuci și o dai pe stil Mel Gibson, cu ale sale The passion of the Christ și Apocalypto și vorbești autentic, într-un dialect din acea vreme.

Așa n-a făcut decât să ducă la ridicol liniile de dialog pe care te chinuiai să le înțelegi din cauza englezei stâlcite.

Însă interpretarea actoricească a talentatei Viola Davis (Ma Rainey`s Black Bottom) este nemaipomenită, dă viață unui personaj puternic și inteligent, cu care nu ai curajul să intri în ring, nici cel de luptă, nici cel strategic, pentru că pornești din start cu un dezavantaj. Nu m-aș mira să fie nominalizată, iar, la Oscar. Pentru că merită cu siguranță raportându-mă la ce am văzut până acum în 2022.

Și muzica este excelentă, emană acea senzație de tribal prin sunetele ei ce par că au menirea de a te înflăcăra și mai mult înainte de a-ți înfrunta adversarii și, cel mai probabil, moartea.

 

🏆 The Woman King – Verdict

The Woman King nu este deșeul gunoier pe care îl așteptam, dar nici nu mi se pare a fi capodopera pe care criticii o tot laudă. Deh, câte bordeie, atâtea păreri subiective.

Povestea este simplistă și personajele negative șablon, deloc dezvoltate cum trebuie, sunt rele pentru că așa trebuie să fie.

Însă cele pozitive, să le zicem așa în contextul filmului, compensează la acest capitol,

Acțiunea, deși incitantă pe alocuri, este prea timidă pentru gustul meu și prost filmată.

Actoria este excelentă, imaginea cu natura superbă iese în evidență și coloana sonoră foarte bine aleasă.

Per ansamblu aspectele pozitive înclină balanța în favoarea lor, The Woman King s-a dovedit în final a fi un film chiar decent, nu mă duc într-acolo să zic că-i bun, dar merită cadou din partea mea 7 frunze de palmier.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Recenzie video:

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Lost bullet 2

Lost bullet 2

Lost bullet 2 continuă evenimentele lăsate cam în coadă de pește de către primul Lost …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.