Babygirl

BabygirlTrimiteți copiii la culcare pentru că vine pe turnantă Babygirl, un film catalogat drept thriller erotic.

 

🎬 Babygirl – Premisă 📖

Romy (Nicole Kidman – The Northman) este mare șefă într-o companie ce se ocupă de robotică, de automatizarea activităților repetitive.

Dacă pe plan profesional este împlinită, nu același lucru se poate spune despre viața ei sexuală care a intrat într-o rutină care n-o mai satisface.

Soțul face și el tot ce îi stă în putință și-n puteri, dar timpul nu iartă pe nimeni, așa că Romy își caută alinarea în persoana lui Samuel (Harris Dickinson – Where the crawdads sing).

Proaspătul stagiar se dovedește din prima obraznic prin comportamentul tău inadecvat, dar Romy vede în el o salvare excitantă și profită rapid de ocazie, uitând că are acasă o familie.

Dacă am zis stagiar, se subînțelege că Samuel este și tânăr, putând să-i fie fiu șefei sale, dar ce mai contează astfel de bariere temporale când vine vorba de fantezii erotice?

 

💭 Babygirl – Comentariu 🍿

Cea mai mare greșeală făcută de cei care s-au ocupat de distribuție a fost aducerea lui Antonio Banderas (Journey to Bethlehem) în rolul soțului înșelat.

Serios? Ai alături unul dintre cei mai sexy bărbați care a onorat acest pământ și ție îți arde să te distrezi cu un tip de o banalitate sforăitoare?

De aici a picat prima piesă de domino care a dus la prăbușirea realismului filmului care nu este nici thriller, nici erotic.

Doar dacă gemetele și vorbele murdare sunt considerate erotism, atunci da, este erotic.

Comparați un Basic instinct cu acest film și o să vedeți diferența dintre un thriller erotic adevărat, cel dintâi, și o comedie îndrăzneață, cel de-al doilea.

Nu-mi permit să râd de fanteziile sexuale imaginate de scenarista/regizoarea Halina Reijn (Bodies bodies bodies), că avem concepte diferite în ceea ce privește acest aspect, că dacă o fac, îmi ies apoi vorbe la proces.

Însă pot menționa că în sala destul de plină s-a râs mult, iar râsetele erau unele feminine, deci respectivele domnițe au găsit ridicole sau amuzante scenele care se doreau a fi senzuale.

Când am văzut ce fetișuri avea Romy mi-a dat laptele pe nas, și nici măcar nu băusem lapte, așa că nu am putut să iau filmul în serios.

Mai ales că insistă cu un preludiu prea lung care mi-a omorât pasiunea clocotindă, până s-a ajuns la momentele incendiare deja efectul pilulelor narative trecuse.

Prima oră funcționează mai mult ca o comedie stânjenitoare, subiectul este unul serios, dar abordarea este stranie, ceea ce a dus la o senzație bizară.

Filmul încearcă să aducă pe ecrane și sensibilitățile/poftele feminine din punct de vedere sexual, că în mare parte doar bărbații au fost băgați în seamă timp de decenii.

Și acesta este un lucru lăudabil pentru că și doamnele au dorințe și fantezii, nu-s toate măicuțe neprihănite care se înroșesc dacă verifică istoricul de Internet al jumătății masculine.

Romy întruchipează toate aceste femei care și-au irosit tinerețea și chiar vârsta a doua într-o relație cu sens unic în care conta doar satisfacerea lui, că aia nu poate fi mimată.

Pe de o parte, o înțeleg pe Romy. Are acasă o vafă pe care a lins-o prea mulți ani și s-a săturat de gustul stătut și același de două decenii.

La serviciu dă peste o înghețată de pe străzile Istanbulului care o ațâță foarte mult pentru că se lasă greu până să ajungă în mâinile și, ulterior, în gura ei.

Babygirl

 

Pe de altă parte, însă, nu am cum să rezonez cu ea pentru că este, la urma urmei, o cățea (în mai multe feluri).

În loc să se destăinuie soțului, să-i spună ce vrea de la el, că poate omul s-ar conforma, ea se azvârle în brațele unui străin.

Aici scenariul a făcut greșeala clasică feminină, crezând că noi, bărbații, suntem clarvăzători și trebuie să citim gândurile complicate ale femeilor.

Din contră, când vine vorba de acest domeniu, suntem cu mintea odihnită, fiind niște ființe extrem de simple, trebuie să ni se spună cu lux de amănunte ce și cum, că nu putem ghici ce doriți.

Norocul producției este că jumătatea secundă vine și cu senzualitatea pe care o așteptam, că începusem să văd albastru în toate direcțiile.

Se mai încinge un pic atmosfera, intervine la mijloc și drama inerentă unui asemenea subiect pentru că echilibrul fragil al relației amoroase clandestine se rupe.

Probabil s-a dorit ca scenele de sex să fie autentice, brute,  organice, nu de basm pasional, un fapt ce merită lăudat pentru că aduce cu picioarele pe pământ noțiunea de intimitate realistă.

Ba chiar, pe alocuri, împreunările păcătoase sunt împiedicate, ca și când participanții nu știu cum să procedeze unul cu corpul celuilalt.

De notat interpretările languroase și lascive ale celor doi actori din rolurile titulare, nu chiar de premii, dar bune.

Fără ele filmul ar fi fost unul nebăgat în seamă pentru că nu inovează, nu sparge niște bariere, doar schimbă tabăra și atât.

 

🏆 Babygirl – Verdict 👍 sau 👎?

Ori am înaintat destul de mult în vârstă, ori am alt concept de sexy, ori industria cinematografică s-a transformat într-o mironosiță rușinoasă, dar filmele erotice actuale sunt prea cuminți.

Poate am și alte pretenții, din moment ce am avut tupeu să scriu și să fac și clipuri despre filme XXX este de înțeles că nu pot fi satisfăcut de un astfel de erotic pudic.

Măcar atmosfera generală este una inconfortabilă, chit că sunt oaze ridicole, iar muzica este dumnezeiască, îl avem pe George Michael în prim-plan.

Întreb elita, dacă nici el nu are melodii de procreat, atunci cine?

Voiam ca regizoarea să fie mai curajoasă în abordare, este nevoie de astfel de filme care să prezinte și celălalt punct de vedere, dar Babygirl nu m-a gâdilat cât trebuie, unde trebuie.

Așa că am să-i fac cadou 6 cravate, că am văzut că-s la mare căutare.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Babygirl

Trailer

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Carry-on

Carry-on

Cum la mine Netflix rulează în buclă, mă scol și mă culc cu el, am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *