Pe vine regăsesc eu în Cien anos de perdon? Sau To steal from a thief? Pe Luis Tosar pe care l-am urmărit recent în Quien a hierro mata, dar și în El desconocido.
O surpriză a fost și prezența lui Rodrigo De La Serna, adică Palermo din sezoanele 3 și 4 din La casa de papel.
Ei bine, Cien anos de perdon pare a fi audiția actorului pentru a obține rolul din serialul celebru pentru că joacă fix, băi, dar fix același rol ca în La casa de papel.
Nu mai zic că subiectul filmului este practic același.
O trupă de jefuitori ia cu asalt o bancă din Valencia având drept scop șutirea unei zestre cât mai bogate și apoi să dispară ca virusu-n plămâni.
Doar că planul le este dat peste cap de o ploaie nenorocită care le bulversează cea mai importantă piesă din puzzle-ul jafului. Deh, dacă nu au și ei un Busu al lor!!!
Nu o să pierd prea mult timp cu palavrele despre Cien anos de perdon pentru că, la bază, este un sezon din La casa de papel concentrat într-un lung metraj.
Urmează aceiași pași de zici că filmul s-a inspirat din serial sau invers, că filmul a apărut în 2016, serialul în 2017.
Apar inerentele probleme, că ar fi culmea să meargă ca pe roate jaful, planul se scufundă pas cu pas, ia apă cu fiecare minut care trece pentru că poliția nu stă cu mâinile-n sân, ba chiar se implică și alte forțe venite de la un nivel mai înalt, semn că este ceva la mijloc.
Nu m-a încântat cine știe ce filmul, parcă asistam la un deja-vu, totul mi se părea cunoscut, de la plan până la divergențele din sânul echipei, de aceea totul a fost previzibil pentru că mai văzusem de curând masa servită fără fast de către Cien anos de perdon.
Pot merge până într-acolo încât am curajul să afirm că La casa de papel a plagiat acest film, făcând scenariul un pic mai pompos și lacrimogen, mai plin de dramatism telenovelistic și neverosimil pentru a-i lungi durata, dar ca structura scheletică sunt identice cele două producții.
Revenind la film, este plin de tensiune, nu neg asta, dar nu este nimic ieșit din comun pentru că direcția în care o apucă filmul este transparentă, la fel ca măștile purtate de jefuitori (pe bune? Mai bine intrau cu cărțile de identitate lipite de frunte, era o deghizare la fel de bună).
O lălăie prin partea de mijloc, parcă neștiind ce vrea să facă, dar în general, deși nu excelează așa cum aveam așteptări de la un film spaniol, Cien anos de perdon te va menține activat pe tot parcursul lui, mai ales că la un moment dat o dă și în alte teme legate de corupție la cel mai înalt nivel și … restul vă imaginați și singuri.
Dacă este cu Luis Tosar nici nu mai este cazul să menționez că actoria este bună și mai ridică un pic la suprafață povestea destul de fumată care pe alocuri îți naște și ceva semne de întrebare cu privire la plauzibilitatea acțiunilor întreprinse de personaje.
Deși filmul produs, printre altele, de Vaca Films (am menționat numele doar din amuzament) are rating R nu pricep de ce l-a primit, că nu este deloc violent, ba din contră, rămâne cam repetent din acest punct de vedere, jaful fiind destul de cuminte.
De povestit aș mai avea câte ceva, dar hai să las cele câteva cvasi răsturnări de situație să le descoperiți singuri.
Una peste alta, Cien anos de perdon nu sparge vreun tipar al genului care implică jafuri bancare, este un film mediocru care face câțiva pași în direcția bună și, fără alte adăugiri lipsite de sens, mă limitez la un 7 pentru acest film. Poate dacă nu vedeam recent sezoanele 3 și 4 din La casa de papel cu Rodrigo De La Serna interpretând același personaj ca în film și cu o poveste izbitor de asemănătoare, poate îi dădeam mai mult. Așa, Cien anos de perdon trebuie să se mulțumească cu prada de 7.
(3,5 / 5)Trailer: