Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Quien a hierro mata (nu, nu este despre mamă fără cratimă sau despre fotbalistul cu minusculă) este un film spaniol tradus Eye for an eye (inapt și cam…..) și poate fi regăsit pe Netflix care excelează la producții ce nu parlamentează pe englezește.
Cu ce se mănâncă Quien a hierro mata? Cu masca de protecție, bineînțeles.
Povestea se învârte în jurul unui mare baștan traficant de droguri, dar ajuns la vremea în care trebuie să își scrie testamentul pentru că boșorogul Padin este atins de o boală degenerativă care îi distruge pas cu pas (nepotrivită exprimare am ales) mobilitatea membrelor.
Puradeii lui idioți, niște muci-n-barbă la figurat (unul mai răsărit, dar nu foarte, al doilea, mezinul, de-a dreptul cretin), abia așteaptă să crape babalâcul pentru a deveni stăpâni pe afacerea cu făina chimică mortală.
Dar moșulică nu prea este de acord cu ideile lor de extindere, anume să intre în afaceri cu orezarii chinezi, și asta iscă mari divergențe în neamul vânzătorilor de moarte albă.
Cum boala avansează tot mai rapid, mahărul drogangiu este mutat de la mititica pe motive umanitare (sărăcuțul) și aruncat într-un centru de plasament pentru persoane care așteaptă o ultimă vizită a unei unelte negre tăietoare de vieți și cade pe mâna asistentului Mario (Luis Tosar) care, vrând sau nevrând, se pricopsește cu un cadavru încă respirând care își târâie ultimele flatulații, și Mario trebuie să-și facă treaba ca la carte, chiar dacă are în față o scursură de om infect care a nenorocit mii de vieți prin produsul pe care l-a împrăștiat pe piață.
Ideea filmului este că Padin este în pericol de a i se face de petrecanie, dar nimeni nu știe cine, că slavă Domnului, este coadă mai ceva ca la moaște pe timp de epidemie.
Quien a hierro mata nu mi-a lăsat deloc o impresie bună pentru că este banal ca poveste, iar mare parte din film este previzibilă de parcă scenariștii s-au chinuit să ocolească pentru primele două acte vreo surpriză.
Până la urmă, filmul este mai mult o dramă cruntă despre efectele împuțite ale drogurilor avute nu doar asupra consumatorilor, ci și asupra celor apropiați, efecte devastatoare pe termen lung, atât fizice dar, mai ales, psihologice.
Și din cauza asta, că se concentrează mai mult pe acest aspect, celelalte elemente care ar trebui să construiască o poveste tensionată și plină de zvâc, sunt lăsate de izbeliște, ba chiar tratate cu prea multă lejeritate și lipsă de grijă, se întâmplă unele lucruri mult prea convenient pentru a putea deveni credibile într-un film, de altfel, ce se vrea ancorat în realitate.
Asta m-a deranjat mult, discrepanța prezentă în scenariu cu privire la părțile componente care ar fi trebuit să creeze un tot unitar, dar părea că am parte de o mașină cu două anvelope Michelin și două roți de căruță.
Iar faptul că totul este prea banal nu a ajutat deloc.
Însă actul trei, nu că ar fi vreo strălucire de geniu, intră în teritoriul unde rege este șocul pentru că sunt câteva secvențe în succesiune care vor pune inima pe jar deoarece vin pe nepusă masă. După atâta lălăială scenaristică sforăitoare, hop, vine Thor cu Mjolnir să-ți niveleze cutia craniană.
Filmul este dur, întunecat, suge orice bucurie din suflet și prezintă o față a umanității care displace profund dar, totuși, ea este acolo și dictează mai mult decât ne-am dori.
Plus că ridică la fileu niște întrebări la care cu greu pot fi găsite răspunsuri pertinente sau satisfăcătoare din punct de vedere moral. Și îți naște în corazon niște sentimente contrastante, știi că nu prea este în regulă să le ai, dar nu te poți abține, mama mă-sii de inimă năzdrăvană.
Pfiu, hai că am dansat bine pe lângă esența pulpoasă a filmului și nu am scăpat vreun strop vital din sticlă.
Luis Tosar ( El desconocido) este bombă în film, are o expresie de permanent sictir, pe principiul „De ce dai mamă mereu cu biciu-n mine”, chit că viața îi dă motive de bucurie, taman așteaptă un puradel, dar ideea de a șterge la găoz un putregai de om îl scârbește.
Și actorul de-l interpretează pe Padin face o treabă bună, de zici că omul chiar era pe ducă și era pe bune bolnav.
Nu pot spune că este vreo bunătate de bere Corona filmul Quien a hierro mata ca poveste în general (să fac o comparație alcoolică), nu sare cu prăjina vreo barieră aflată la înălțime dar, spre deosebire de El bar care păcătuiește cu actul final, aici este fix pe dos, cu partea finală bună care conține o duritate nebănuită și elemente șocante neașteptate, dar nu într-atât de bună încât să mă convingă să depășesc un 6.
(3 / 5)
Trailer:
