Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Chinezii abia acum sunt pe la nivelul Hollywood-ului anilor `90, ani plini de disaster movies. De data asta l-am prins la înghesuială pe Cloudy Mountain (Feng bao), un film așa, cam spre partea de mijloc a spectrului bugetar, a costat în jur de 40 de milioane de hârtii capitaliste.
Premisa are în rol principal un munte, ușor de intuit din titlu, dar și un tată și un fiu care vor fi protagoniștii umani ai acestei producții.
Chinezii se screm de vreo 10 ani să construiască un tunel prin măruntaiele unui ditamai muntele și taman când sunt aproape de finalizarea fericită, se trezește neica munte că are ceva exces de grăsimi pietroase pe care vrea să și le scuture taman în calea tunelului.
Cum cu natura nu te pui când intră în perioada ei năbădăioasă, oare ce rămâne de făcut pentru a salva munca de-un deceniu, dar și orașul aflat la poalele muntelui?
D-apăi ce întrebare stupidă este asta? Sare chinezul patriot cu sacrificiul în izmene să salveze situația.
La fel ca 13 minutes, și Cloudy Mountain se axează mai mult pe partea dramatică decât pe cea a dezastrului, însă fără a neglija spectacolul vizual ce însoțește asemenea filme.
Aduce destul de mult cu Sinkhole-ul sud-coreean, având și o dolină prin preajmă.
Startul este cel mai impresionant la Cloudy Mountain pentru că l-ar face gelos până și pe Roland Emmerich cu ceea ce ne propune.
Ne umezește apetitul cu un cutremur care zguduie micul orășel. Ce, nu vă ajunge un cutremur? Poftim o dolină să priviți în mațul gros al Pământului. Nu sunteți sătui? Iaca și ceva alunecări de teren să vă satisfacă apetitul dezastruos. Ei nah, acum vreți și desert, mă nesătuilor? Avem și din ăsta, acușica bubuie și muntele.
Apoi majoritatea filmului se reduce la o acțiune de salvare a unui mănunchi de oameni captivi în măruntaiele pământului, astfel încât partea de disaster trece pe plan secund.
Efectele speciale sunt destul de anemice cam trei sferturi din film, sunt rare momentele în care vizualul excelează, dar măcar nu m-a plictisit, știe că de asta mă uit la un film din această categorie și chiar dacă regăsim concentrația maximă de CGI la polii opuși ai filmului, adică în începutul bine închegat, care vine la pachet cu o miasmă de realism, și în finalul apoteotic care devine foarte ridicol, exagerat și necredibil pentru creierul șocat de ceea ce se petrece, filmul este antrenant pe tot parcursul său.
Ce am urât din toți bojocii la Cloudy Mountain a fost propaganda extremă a patriotismului chinezilor. Sunt obișnuit să se laude exagerat în filme, la fel cum o fac și americanii în ale lor, dar aici se trece peste un nivel de rezistență psihică dincolo de care îmi crapă nervii și m-a exasperat din cale afară.
OK, am înțeles, sunteți cei mai tari din parcare, când faceți pișulică pe perete sculptați Zidul Chinezesc, când jucați șotron se sparg plăcile tectonice, când mâncați un pangolin se duce lumea pe copcă, dar mai ușurel cu lauda că pute a guano de la o mie de kilometri.
N-are nimic surprinzător în el, clasicele sacrificii de serviciu ale celor care pun binele altora deasupra propriei vieți, niște decese telefonate încă dinainte de a deschide gura personajele, dar per ansamblu pot spune că m-a distrat moderat Cloudy Mountain.
Nu-i nici pe departe un film bun, dar este ambițios, chiar dacă vrea prea multe pentru posibilitățile sale, dar în afară de marea bubă a bătutului cu pumnii-n piept care este prea pronunțată, filmul conține toate elementele necesare unei ciorbe reîncălzite care și-a pierdut savoarea inițială, dar de foame merge, nu poți face mofturi.
De aceea, în ciuda evidentelor neajunsuri, Cloudy Mountain mi-a astupat temporar pofta de filme dezastru, așa că mă transform în genist și îi amorsez 6 bombe, că știe el ce să facă apoi cu ele.
(3 / 5)
Trailer:
