N-am rezistat tentației (de a vedea filmul, nu din alte considerente) și am urmărit Cuties pe Netflix. Filmul a cauzat un tsunami de indignare din partea societății, trailerul având cele mai multe dislike-uri, circa 1,7 milioane, pe IMDB are 1,9, iar pe RottenTomatoes are 3% din partea audienței.
La asemenea statistici a trebuit să văd și eu despre ce este vorba, chiar dacă în mare știam de unde vine această răzvrătire împotriva filmului.
Mignonnes, fiindcă filmul este unul francez, o are drept protagonistă pe Amy, o imigrantă africană de doar 11 ani pripășită cu familia ei în Franța și care trăiește în condiții destul de vitrege.
Crescută de mică pe baza unor concepte arhaice, în care scopul principal al femeii este satisfacerea cu orice preț a dorințelor soțului, Amy are un șoc cultural când se întâlnește cu un grup de fete de aceeași vârstă care se comportă total neconformist comparativ cu educația primită de ea.
Dorind cu orice preț să se integreze în anturaj, Amy este nevoită să renunțe la comportamentul umil impus de civilizația din care vine și să achieseze la perceptele unei societăți moderne. Când la mijloc intervine și un concurs de dans, și nu mă refer la balet, lucrurile încep să o ia razna și trupa de fetițe se dedă la acțiuni din ce în ce mai scabroase pentru vârsta lor fragedă.
După cum urla lumea, aveam impresia că Mignonnes (Cuties) va fi un material numai bun de lustruit bastonul sau de cojit banana, de zici că Roman Polanski și Woody Allen au dat o petrecere unde era interzisă prezența dacă ai peste 18 ani.
Toată lumea a luat-o razna pentru că filmul este interzis persoanelor sub 16 ani deși în roluri principale sunt niște fetițe, dovedind o ipocrizie ieșită din comun, nimeni nu a cârâit la Good boys, un film cu rating R în care personajele principale erau niște băieți cam de aceeași vârstă cu fetele de aici și care înjurau ca la ușa cortului și se dedau la activități la fel de reprobabile ca aici.
Într-adevăr, Cuties este un film dezgustător prin ceea ce prezintă, acest fapt nu am cum să îl ascund, fiind vorba despre o suprasexualizare a femeii de la vârste din ce în ce mai mici, dar dacă este dizgrațios este pentru că prezintă realitatea.
Da, este sinistru să vezi copile de 11 ani dansând lasciv, vorbind despre satisfacerea sexuală a bărbatului, dar ce să vezi? Asta se întâmplă în lumea reală, nu doar în cea fictivă din film. De la fel și fel de emisiuni cu evidente conotații sexuale până la mediul virtual dominat de rețelele sociale, parcă toate impun astfel de comportamente ca fiind normale și dacă nu le accepți ești automat o paria deși tocmai tu ești cel/cea sănătos/sănătoasă la cap. Plus că și o educație precară contribuie din plin la propagarea unor asemenea mentalități.
Regizoarea trage un imens semnal de alarmă cu privire la condiția femeii în contemporaneitate, la trecerea dintr-o extremă în alta, de la arhaicul patriarhal extremist în care femeia este doar o bucătărie ambulantă și un tobogan intern de copii, servilă și umilă, la contemporanul modern depravat în care femeia este redusă doar la o jucărie sexuală pe baterii care trebuie să intre în producție de la vârste din ce în ce mai mici.
Nu mi-a plăcut filmul, nu este pentru mine sau cel puțin așa cred, presupun că dacă mi-au provocat scârbă scenele prezentate în Cuties înseamnă că încă-s normal la cap, dar am priceput pe deplin mesajul alarmant transmis de film. Nu mi-a venit să cred însă reacția virulentă a unei societăți ipocrite care condamnă filmul fix pentru comportamentul pe care societatea actuală îl cultivă, dar care se dă lovită în amorul propriu când este pusă față-n față cu acest comportament.
Este de plâns că o societate condamnă niște dansuri total nepotrivite pentru puștoaice de 11 ani într-un film fictiv dar, în același timp, nu vede nimic în neregulă cu, un singur exemplu dau, concursurile de frumusețe pentru copile de 4-5 ani care nici măcar nu știu să vorbească bine dar sunt obligate de părinți să facă paradă în fel și fel de costumații nepotrivite și pline de machiaj demn de târfe centuriste.
Înainte ca pulimea needucată să condamne filmul, ar trebuie să-și revizuiască propriul comportament și să nu mai încurajeze astfel de activități nocive care modelează gândirea fragedă a copiilor spre o direcție bolnavă.
Poate tocmai cei care văd în acest film o propagandă pedofilă ar trebui să se ducă la un psiholog pentru un control amănunțit pentru că eu unul nu am avut nicio secundă senzația că asta ar propovădui filmul, ba din contră, Cuties atacă direct, fără menajamente, societatea stricată care aprobă asemenea practici.
Hai că m-am încins și în loc să scriu despre film, am deviat și am comentat despre discrepanța dintre ceea ce spune societatea și ceea ce face societatea. Însă, la urma urmei, Cuties este un comentariu acid fix pe acest subiect.
Este un film greu de urmărit de un om normal, numai un pedofil s-ar simți bine la Cuties, asta este clar, dar mesajul este unul extrem de important și ar trebui să ne pună pe gânduri.
Filmul este deprimant, te face să vrei să nu ai nimic de a face cu lumea dementă în care trăiești și care consideră normale comportamentele descrise de Cuties, dar îți și deschide ochii și te face să îți dai seama că orice fluierat a admirație la adresa unei femei frumoase nu face decât să contribuie și mai mult la obiectificarea femeii.
Și cu toate astea, Cuties nu este complet sumbru, are undeva și o mică rază de speranță, dar atât de mică încât poate fi trecută cu vederea dacă nu suntem atenți.
Cine vede în Cuties glorificare a pedofiliei și pornografiei infantile este dus cu capul, filmul condamnând exact asemenea mentalități și criticând aspru o societate care urlă din toți rărunchii la un poster virtual, nereal, ca acesta:
Dar aceeași societate nu vede nimic în neregulă cu așa ceva ce se petrece în realitate:
Lumea a dat năvală să desființeze filmul doar pe baza unui poster și a unui trailer, demonstrând superficialitatea distructivă care ne domină, oamenii ipocriți și cu mintea făcută țăndări de o societate profund bolnavă nici măcar nu au văzut filmul și deja au considerat că este unul prost pe baza unor elemente insuficiente.
Ce este și mai trist este că Netflix și-a cerut scuze pentru posterul de mai sus, cedând la presiunea societății care nu a văzut cu ochi buni acest comentariu acid la adresa ei, până la urmă e un amărât de poster, spre deosebire de ceea ce face societatea acum, ceva mult mai macabru decât o bucată virtuală de pixeli. Netflix ar fi trebuit să își ceară scuze doar după ce societatea umană își bagă mințile în cap și devine normală, primul pas fiind, nu știu, interzicerea totală a unor astfel concursuri de frumusețe bolnave din toate punctele de vedere.
Nu știu ce notă să îi dau, nu mi-a plăcut deloc, dar îi recunosc importanța prin ceea ce vrea să transmită, așa că îi dau 8 pentru că am avut capacitatea intelectuală necesară să trec peste imaginile aproape de porno cu minorele semidezbrăcate și să pricep mesajul filmului. Se pare că foarte mulți nu au fost în stare de asta și atât au putut, să se concentreze pe formă, nu pe fond.
(4 / 5)