Asta este o noutate, Death parade, un anime din 2015 ce are un singur sezon scurt, s-a proțăpit în fața atenției mele și nu mi-a dat de ales, a trebuit să joc după regulile lui.
🎬 Death parade – Premisă 📖
Suntem bineveniți în barul Quindecim unde ne așteaptă o băutură delicioasă, un bărbat misterios și un joc a cărui miză este propria noastră viață.
Asta va descoperi rapid cuplul care se înființează în fața barmanului Decim, un cuplu care habar nu are cum a ajuns acolo și, mai ales, de ce.
Hai că nu-i mare dezvăluire colosală, cei doi se află în Purgatoriu și trebuie să-și decidă soarta de după moarte, în rai sau în infern.
Este o șmecherie la mijloc, nu pot merge ambii în același loc. Hopa, păi cum facem? Cine se duce sus și cine jos?
Răspunsul este simplu, hai să jucăm și, după cum bine ne cânta și încânta ABBA, The winner takes it all.
Sau se sacrifică unul de dragul celuilalt?
💭 Death parade – Comentariu 🍿
Am ajuns la el după ce am văzut Alice in Borderland și mi-a fost recomandat tocmai pentru că este scurt, 12 episoade a nici jumătate de oră, practic îl dai gata într-o zi de muncă de bugetar angajat pe pile la ANAF.
Jocurile care decid direcția în care o vor apuca decedații, pentru că are o importanță deosebită și existența după moarte, sunt simple la prima vedere.
Cine nu s-a delectat cu un darts, un biliard, niște popice sau un popa prostu`?
Dar prima vedere este mai mereu înșelătoare, și nu din cauza regulilor care sunt cele obișnuite, ci a obiectelor utilizate pentru practicarea jocului, unele în conexiune cu trupurile participanților.
Nu scriu mai multe, că mă doare doar când mă gândesc la ce se petrece în serial, oricum nu este greu să vă dați seama că se lasă cu chinuri insuportabile.
Primele 6 episoade au fost decente, după ce am trecut de șocul inițial, la care oricum mă așteptam, am fost un pic dezamăgit pentru că nu păreau a avea legătură între ele.
Se prezentau mai mult ca o antologie de povestioare, fiecare având în prim-plan câte un cuplu diferit, nu neapărat iubăreț, care trebuia să ia parte la ce joc decidea ruleta.
De aceea nu exista o conexiune clară și nu înțelegeam rostul serialului. Asta până când mi-a picat fisa și m-am prins că nu este neapărat despre morții morți, ci despre morții vii. Sunt criptic, dar nu mă refer la zombi.
Odată ce mi-am dat seama care-i treaba cu Death parade am început să pun creierul la muncă suplimentară pentru că scenariul este dat dracului în ceea ce privește disecarea minuțioasă a sensului vieții.
Aprofundează atât de amănunțit acest aspect esențial al filozofiei care a măcinat marile minți de-a lungul mileniilor încât răspunsurile care ies la suprafață nu sunt deloc unele pe care am dori să le recunoaștem și să le acceptăm.
În primul rând, am impresia, așa am perceput, că portretizează în cel mai crunt, terifiant, îngrozitor și devastant mod posibil noțiunea de iad.
Și nu, nu este cu draci încornorați, cazane încinse și smoală fierbinte, nu se referă la chinuri eterne fizice, ci la singurătatea sufletească infinită.
Jur că mi s-a uscat gâtul instantaneu, de zici că am înghițit 10 kilograme de nisip saharian, când am fost pus în fața unui posibil destin de după moarte.
Nu cred eu în baliverne din astea, știința este clară, odată ce ai pus mâinile la piept, pa, îngrășământ scrie pe tine.
Băi, dar dacă ar fi adevărat că există ceva și după moarte? Atunci în mod cert nu aș dori să ajung în iadul prezentat de anime.
Nici raiul nu este locul acela angelic, sus în norișori unde este mereu veselie și bucurie, și el este reinterpretat și parcă are mai mult sens așa.
În al doilea rând, după cum era de așteptat, jocurile sadice, că nu am cum să le numesc altfel, scot ce este mai rău din oameni.
Chiar de ai fi alături de ființa iubită și oricât de altruist te crezi, pus într-o asemenea situație iese la suprafață spiritul latent și primitiv de supraviețuire.
Știu, știu, mulți ați spune că v-ați sacrifica pentru sufletul pereche, că sunteți buni samariteni, că viața altora este mai presus de a voastră, dar oare așa să fie?
Recunosc că în multe ipostaze în care se regăsesc personajele aș fi făcut la fel, decât să mor eu, mai bine să moară alții. Bine, eu eram deja mort, la fel și alții, dar ați priceput ideea.
Totul se bazează pe amintiri, astea rămân după noi, și ele reprezintă combustibilul care alimentează focul din sufletul participanților la aceste jocuri.
Aș avea multe de comentat pe seama acestui aspect, dar nu o pot face fără să evit multele surprize pe care scenariul ni le-a pregătit.
Pff, unele sunt total imprevizibile, nu mă așteptam la ele nici în vecii vecilor pentru că destinele celor rămași fără viață sunt unele complicate, pline de turbulențe la care nu te-ai gândi.
În al treilea rând, personajele sunt complexe, crezi că le-ai apucat bine, dar îți dai seama destul de repede că au mentalități alunecoase și suflete întortocheate și aceste descoperiri te lasă perplex.
Există, însă, și câteva nebuloase narative cu care nu m-am împăcat prea bine.
Am înțeles care-i treaba cu arbitrii, că au anume statut pentru a fi imparțiali la judecată, dar proveniența lor nu este suficient de bine explorată.
Apoi lipsește o consecvență în aceste jocuri, legătura dintre obiecte și trupuri există, dar uneori fără consecințe, dau ca exemplu jocul de biliard.
Plus că dacă luăm de bun ce ni se spune în serial, nu contează ce ai făcut în viață, important este să-ți învingi oponentul. Hm, oare așa să fie? Luați-o pe asta și jucați-o.
Sunt niște minusuri, totuși, mici care nu strică din farmecul morbid al animației, mai ales că povestea este captivantă și nu mai ai timp să te gândești prea mult și la altceva în afară de aspectele filozofice și psihologice.
🏆 Death parade – Verdict 👍 sau 👎?
Încă nu-mi revin după acest anime greu de vizionat, nu neapărat vizual, ci pentru că este unul incredibil de intelectual și abordează niște teme dificile, chiar tabu, precum sinuciderea.
Dacă vreți o angoasă în suflet cât oul de struț, atunci Death parade este numai bun de urmărit pentru că oferă multă hrană pentru creier de ți-l face mai supraponderal decât o dietă de la KFC.
Ultimele episoade sunt demențiale, ce mi s-a părut mie că-i de plâns până acolo a fost doar pistol cu apă comparativ cu finalul fantastic de emoționant și surprinzător.
Aici mă refer la situația ingrată în care este pusă Chiyuki, tu ce ai alege în locul ei?
Suntem stăpâni pe propriul liber arbitru sau suntem niște marionete care urmează un scenariu decis încă dinainte să apărem la capătul cordonului ombilical ancestral?
Deși are sub 6 ore ca durată, povestea este densă și concentrată, plină de dileme morale și întrebări cu răspunsuri dificil de înghițit.
De aceea simt că abia am scrijelit la suprafața acestui anime bestial care ne transmite clar și răspicat că trebuie să trăim azi, că putem muri mâine, invers nu se poate.
Hai că mă dor sinapsele de cât am perpelit conceptele acestea abstracte sau reale, că nu mai știu de capul meu, și am nevoie de 9 pahare cu licoare bahică să-mi revin în simțiri.
(4,5 / 5)