Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am ajuns la Deep rising, unul din filmele mele preferate „guilty pleasure”.
🎬 Deep rising – Premisă 📖
John (Treat Williams – Drunk parents) conduce o barcă și primește o misiune cam misterioasă, dar dacă banii sunt încasați, el nu pune întrebări, doar duce încărcătură acolo unde i se spune.
Și în cazul de față vorbim despre niște indivizi care te fac să traversezi strada când îi vezi sau te ia cu leșin dacă fii-ta (sau fiul, după caz, să nu fac discriminări) aduce unul acasă să-l prezinte drept iubit.
Musculoșii ăștia sunt conduși de Hanover (Wes Studi – The last of the mohicans) și ținta lor este vaporul de lux Argonautica la bordul căruia se regăsesc numai bogătani unul și unul.
Este clar că intențiile ăstora înarmați până-n vârful izmenelor nu este o vizită de curtoazie.
Dar vaporul are și niște musafiri de vază la bord, cu care șatra noastră de mercenari va trebui să se înfrunte pe moarte și pe moarte.
Așadar, premisa din film nu-i foarte complicată, este un „monster movie‟ marin, cu niște limbrici plini de steroizi răsăriți din fundul oceanului.
💭 Deep rising – Comentariu 🍿
Să spulber din prima orice fărâmă de nedumerire, filmul este unul retard, de la titlul care nu are logică până la premisa banală, fără nimic original în ea.
Iar scenariul este mai previzibil decât rezultatul votării când ai de ales între un singur candidat.
Încă de la început știi cine moare, chiar și în ce ordine, cine se salvează și cu cine se salvează.
Dar, să-l citez pe un clasic legendar, filmul este „motherfucking” awesome.
Nu și-a pierdut din farmec nici la atâția ani de la prima vizionare și, chiar dacă a îmbătrânit tehnic, efectele speciale nu sunt de aruncat la gunoi.
N-arată ele nemaipomenit, însă își fac treaba și încă se țin destul de bine.
Pelicula este una de groază/acțiune și livrează din plin din acest punct de vedere.
Are două componente pe palierul horror-ului.
Mai întâi doar te gâdilă cu sugerarea prezenței monștrilor submarini, nu îi vezi bună parte din film, dar le simți din plini amenințarea.
Valuri prin apă tot mai rapide, pereți metalici ai navei care sunt contorsionați, nituri care sar din toate încheieturile.
Sloboz slinos care se prelinge de pe tavan, mai dispare subit câte-un personaj secundar în adâncuri.
Ce să mai, ne lovim de toate tertipurile folosite de un regizor când nu are bani mulți la dispoziție și vrea să bage toți sperieții în tine.
Și este destul de eficientă această tactică, reușind întrucâtva să genereze o senzație de teroare față de un pericol necunoscut.
Ehe, dar vine partea secundă, când regizorul scoate asul din mânecă și intră în scenă creaturile imense care arată terifiant de grotesc.
Bașca, mai și acționează într-un anume fel care este echivalent cu scârba instantanee.
Și filmul începe să exceleze pe partea de groază macabră, nefiind deloc subtil, cât despre existența unor veleități artistice ieșite din comun, hai să fim serioși.
Dar îți bombardează retina cu imagini șocante în care trupurile umane sunt torturate în fel și chip de drăcoveniile infernale.
Pe românește, te lovește în ochișori cu o acțiune scârbavnică de toată frumusețea, nu se screme să fie elevat sau să o ardă în subterfugii subliminale cu mesaje ascunse. Nu nene, este un film la obiect.
Nu neg că am fost mare parte din film cu un rânjet idiot plantat pe moacă, conștient fiind că-i tâmp și plin de clișee idioate, dar este simplu și onest și livrează ceea ce îți promite.
Plus că m-a uns la suflet și finalul exploziv, fix așa cum îmi place, chiar dacă logica era de mult scufundată prin Groapa Marianelor.
La actorie nu prea am ce comenta, cele mai multe personaje sunt doar niște frigărui umane ce își așteaptă rândul să fie supte de viermi acvatici dințoși.
Avem prototipurile clasice: erou doldora de replici „one-liner”, demoazela în pericol și minoritățile dispensabile care dau primele cu subsemnatul la pompele funebre.
Nu, nu este deloc „politically correct”, erau altele vremurile de atunci.
Distribuția nu are nume de top, dar nici pe ultimii covrigari muritori de foame.
🏆 Deep rising – Verdict 👍 sau 👎
Nu mă interesează faptul că a fost demolat de critici sau că audiența nu a răspuns favorabil la el, de aia este „guilty pleasure”.
Deși recunosc că este o petardă privind în ansamblu, pe mine m-a distrat enorm și m-am bucurat nespus că l-am revăzut.
Cu el și-a făcut mâna regizorul care peste un an avea să realizeze colosalul succes The mummy.
Sunt primul care realizează că pelicula nu își merită obiectiv nici pe departe nota și sunt conștient că-i varză murată cu cârnați expirați.
Dar, și aici nu vreau să mă dea RFC în judecată că i-am furat replica, pentru ce s-a dorit a fi s-a nimerit exact pe gustul meu.
Așa că am să-i frig 9 tentacule.
(4,5 / 5)
