Don`t worry darling

Don`t worry darlingPătat de ceva scandaluri în spatele camerei de filmat, Don`t worry darling, filmul secund regizat de Olivia Wilde, după Booksmart, și-a făcut trâmbițata lansare pe marile ecrane.

 

🎬 Don`t worry darling – Premisă

Tradus mai din topor Nu te frământa drăguță ne duce undeva prin anii 1950 într-o comunitate idilică din USA plasată într-un deșert călduros, locația unui proiect important pentru soarta omenirii, proiect denumit Victory.

În această mică utopie aproape distopică dăm peste Alice (Florence Pugh – Midsommar), o casnică așa cum erau în acele vremuri, ce se ocupa exclusiv de bunul mers al locuinței, neavând serviciu.

Menirea ei era să își mențină soțul fericit, Jack (Harry Stiles – Dunkirk), cu burta îndestulată, paharul plin și dorințele carnale satisfăcute.

Dar nu durează mult și, folosindu-mă de unul din faimoasele versuri ale lui Ray Parker Jr.,

ne dăm seama că în acea comunitate claustrofobică se întâmplă ceva ciudat pentru că sunt lăsate multe semne de întrebare de către anumite aspecte misterioase care ne bulversează mințile.

Și Alice se prinde că lucrurile nu par atât de în regulă pe cât lasă aparențele să vadă și se pune pe investigat pentru a descoperi adevărul. Dacă există unul.

 

💭 Don`t worry darling – Comentariu

Recunosc că mă dusei la film cu preconcepția că o să fie o porcărie, mai ales după balamucul premergător, cu regizoarea spunând că l-a concediat pe Shia LaBeouf că nu își vedea de treabă. Apoi a ieșit adevărul la iveală că de fapt Shia a plecat singur că pe platou nu prea exista profesionalism.

Iar regizoarea, rămasă fără mascul principal, l-a luat de-o aripă pe gagică-su Harry Stiles și i-a zis că dacă mai vrea acces direct noaptea târziu la agentul ei VIP trebuie să se bage pe sticlă.

Don`t worry darling pornește destul de monoton, stăm oleacă prea mult cu personajele principale să le cunoaștem, deși nu merită atâta timp, ne infuzăm cu atmosfera anilor `50, cu idilicul comunității izolate, cu sincronul ritualic de zi cu zi al locuitorilor, cu…. bă, dar când începe acțiunea?

Încetul cu încetul, scenariul ne prezintă bucățele sfărâmate de mici amănunte care încep să te roadă în fundul creierului, simți că această simetrie stranie ascunde ceva sinistru.

Și uite așa mi s-a activat radarul cerebral care m-a pus la treabă să depistez șpilul enigmatic care învăluie oaza deșertică numită Victory pentru că era evident că există un auspiciu de ospiciu la mijloc.

De la sictirită, starea mea urmărind Don`t worry darling a trecut la surprinsă pentru că existau sâmburi interesanți pentru generarea unui film sumbru ca finalitate și stimulant ca intelectualitate.

Don`t worry darling

 

Dar la un moment mă lovește o revelație plină de epifanie și creierul îmi intră într-o stare de serenitate calmă atunci când îmi dau seama de ceea ce se petrece.

După aia filmul și-a pierdut orice urmă de interes pentru că ideea, deși atractivă, seamănă incredibil de mult cu altă producție al cărei nume va rămâne ascuns din motive ușor de intuit.

O bună bucată de timp am crezut, în mod greșit, că Don`t worry darling este un film feminist deoarece prezintă, repetată la infinit, clasica relație conjugală.

Acea relație în care bărbatul este stâlpul patriarhal, cel care aduce pâinea financiară în casă, iar soția este unealta universală de robotit prin locuință.

Însă ea are alte năzuințe și vrea să se rupă de stigmatul de sclavă a bărbatului, dar nu este lăsată de stăpânul ei să zburde liberă și este ținută într-o lesă virtuală ce-i sugrumă năzuințele.

O fi așa, n-o fi așa, am citit eu prea mult din dorința de a atașa o însemnătate unor imagini care erau repetate cu o cerbicie aproape furioasă, n-am idee, dar acolo m-a dus gândul.

La actorie doar pe Florence Pugh pot să o remarc, face un rol bun, dar nu memorabil, nici nu a avut un material gras care să o provoace la nivel interpretativ.

De Harry Styles nu mai are rost să comentez, este la fel de versatil ca o păpușă gonflabilă blocată pe o singură expresie facială. Dar nah, cine se culcă des cu regizorul ajunge departe.

Probabil singura lui contribuție benefică la film este îmbogățirea audienței cu multe adolescente-n limbă după el.

Deși dacă mă iau după reacțiile din sală, au venit domnișoarele de dragul lui, dar fără să aibă habar la ce tip de film intră, or fi crezut că-i vreun film romantic cu Harry la bustul gol, că tare dezamăgite au ieșit.

 

🏆 Don`t worry darling – Verdict

Don`t worry darling este ca o creangă bătută de vânt care fâlfâie în toate direcțiile.

Când este lipsit de orice urmă de interes pentru că imaginile sunt seci din punct de vedere al conținutului, arată frumos, nimic de comentat aici, dar parcă nu reușesc să realizeze o conexiune stabilă cu spectatorul, doar mă uitam în gol la uniformitatea inconfortabilă cauzată de Victory.

Când te lovește brusc cu aspecte misterioase care îți răscolesc piticii leneși din creier și ți se activează subit instinctul de detectiv pentru că vrei să rezolvi cimilitura narativă care ne naște odată cu apariția unui anumit eveniment.

Când revine în starea de letargie comatoasă de la început și o ține așa până la final pentru că odată aflată marea dezvăluire filmul își pierde orice urmă de farmec.

Abordează teme interesante, în special contradicția imensă dintre viața pe care o trăiești și cea pe care ți-o imaginezi, dar produsul final nu este satisfăcător.

Singurul motiv pentru care îi mai construiesc 5 căsuțe simetrice este pentru mica parte în care domnește cripticul narativ, că în rest Don`t worry darling este fâsâit din cale afară.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Hunt

Hunt

PRI 039 Hunt (Heon-teu) este un thriller de spionaj sud-coreean plasat în anii `80 lansat …

2 comments

  1. Mi-a placut scena cu Dita Von Teese 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.