Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu trageți în mine că nu știu nimic despre Dragon Ball Super: Broly, mi s-a activat interesul doar pentru că urmează să văd sequelul, și am zis să intru măcar cu ceva noțiuni elementare la Super Hero.
🎬 Premisă
La fel ca în Superman, pe o planetă îndepărtată ce urmează să fie distrusă, un copilandru încă în scutece este expediat de tac-su la mare depărtare, pentru a fi în siguranță.
De fapt, nu este singura asemenea acțiune ce are loc la început de film, Dragon Ball Super: Broly fiind un fel de prequel, așa-mi imaginez, pentru că apoi facem un salt imens în timp, în zilele noastre.
Aici, pe planeta Pământ, îi găsim pe Goku și Vegeta, doi luptători Saiyan, care-și văd de treaba lor, semn că înainte de acest film s-au mai petrecut ceva evenimente despre care n-am idee.
În fine, copilașul de care povesteam la început, Broly, a crescut mare acum și este luat în colimator de către Freeza care-l antamează pentru o misiune de asasinat.
Cine-i Freeza? Bag seama că-i antagonistul anime-ului care caută niște bile de dragon pentru îndeplinirea unei dorințe.
💭 Comentariu
Este clar că am picat neinvitat în mijlocul acestui univers pentru că personajele se comportă de parcă suntem prieteni de-o viață, dar nu mi-a fost prea greu să pun lucrurile cap la cap.
Asta pentru că scenariul este unul lămuritor, te bagă rapid în atmosferă și nu pierde mult timp cu dezbateri milenare despre caracterul fiecărui luptător, are o ușurință nativă în a mă edifica repede cum stau lucrurile.
Primul lucru care m-a lovit puternic în stern a fost dramatismul unor întâmplări care se desfășoară în primul act și care setează tonul destul de întunecat care va plana deasupra animației.
Chiar dacă n-am avut mult timp la dispoziție să joc o șeptică sau un macao cu unele personaje, soarta lor m-a afectat și a creat un mediu propice pentru o confruntare de proporții epice.
Și aici vine partea cea mai impresionantă din Dragon Ball Super: Broly, anume acțiunea, nu că ar fi ceva de mirat pentru cei versați în tainele acestui anime.
Practic, timp de o oră neîntreruptă, am asistat la o bătălie monumentală între personaje ce par, la prima vedere, a avea mentalități și interese total opuse.
Dar anime-ul nu pictează protagoniștii în tușe decisive de alb și negru, dacă nu-i bun, atunci automat este rău, ci reușește să construiască un conflict intern greu de rezolvat. Mai ales în sufletul unui personaj.
Povestea este nuanțată, nu-i deloc simplistă, chiar este matură și plină de gânduri complexe care vor răscoli ceva emoții în rândul spectatorilor care așteaptă și altceva de la un „desen animat‟.
Îmi pare rău că mă repet, dar nu vreau să mă certe cei care au consumat tot ce era de consumat despre Dragon Ball, acest film este prima mea interacțiune cu Goku și ai săi, așa că scuzați-mi entuziasmul dacă laud prea mult scenele de acțiune. Sunt ca un copil mic care primește pentru prima oară vată de zahăr pe băț și i se pare cel mai delicios lucru pe lumea asta.
Da` bre, oameni buni, cât de faină este ciondăneala supranaturală dintre acești luptători Saiyan!
Ciocnirile lor au menirea de a modifica structura geologică a continentelor, de a săpa instantaneu tuneluri prin cei mai groși munți, de a subția atmosfera, de a evapora oceanele, de a modifica nucleul pământului, atât de impresionante sunt prin modul lor de desfășurare.
De fiecare dată eram luat prin surprindere, când credeam că mai puternic de atât nu se poate, hop, își mai schimba un personaj culoarea frizurii și trecea la nivelul următor de transformare, cu scheme și invocări tot mai devastatoare.
Pe cât de extaziantă este acțiunea, pe atât de obositoare este la un moment dat pentru că nu se oprește deloc să-și tragă sufletul. Nu o zic ca pe-o critică, poate simt asta pentru că nu-s obișnuit cu asemenea bătălii înflăcărate.
Iar finalul chiar m-a lăsat mască, fără alte detalii revelatoare, când mi-au arătat degetele.
🏆 Verdict
Deși nu urmăresc deloc anime, rarele ocazii când prind câte un film de acest gen s-au dovedit a fi niște experiențe plăcute, ba chiar anul trecut, în 2021, filmul meu favorit a fost Demon slayer: Mugen train.
Stilul de animație este cel clasic, 2D, din garda veche a acestei măiestre arte, dar nu a fost o problemă în a mă obișnui rapid cu ea.
Culorile sunt vibrante, iar modul în care sunt redate loviturile te fac să simți forța lor impresionantă.
Nici nu mai contează că numele de Vegeta mă făcea să râd și să mă ducă instantaneu cu gândul la condimentul alimentar.
Acum sunt entuziasmat pentru sequelul din 2022.
Deși în film este vorba doar despre șapte bile de dragon, eu sunt darnic cu Dragon Ball Super: Broly și îi ofer 9.
(4,5 / 5)
