Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Am primit un plic frumos ornat de la The invitation care îmi solicita prezența în sala de cinema cu promisiunea unui film bun de comentat pe seama lui. Acum nu am primit precizări dacă de bine sau de rău.
🎬 Premisă
Între pauza dintre două filme Fast and furious, Nathalie Emmanuel (Army of thieves) își face prezența în acest film ca Evie, o tânără artistă care freacă bine cu mâinile. Mă refer la lut, că-i olăriță. Numai că talentul ei nu este plătit foarte bine.
Deci sărăcie maximă.
Dar parcă zici că a patinat pe un găinaț norocos de porumbel, pentru că Evie se trezește subit cu ditamai familia de nobili englezi în urma unui test ADN făcut mai mult la sanchi.
Nu durează mult și primește The invitation la o nuntă fandosită la ditamai conacul secular. Bine, nu este chiar ca nunta fastuoasă a unui anume Gicu a` lui Simion, dar merge și asta.
Așa că nu ratează ocazia de a se simți, pentru prima oară în viața ei, ca o prințesă și răspunde cu „Da‟, răsuflând ușurată că nu trebuie să aducă dar mare.
Aici dă peste gazda Walter Deville (Thomas Doherty), încântătorul stăpân al conacului și inevitabilele artificii inghinale încep să arunce cu steluțe peste tot.
💭 Comentariu
Nici n-am zis mai mult de premisă, că oricum trailerul a concentrat tot filmul în două minute jumătate, dar la mijloc sunt și niște vampiri înfometați.
Stai mă așa, te-ai dilit? O nuntă, vampiri? Ne povestești cumva premisa din Ready or not?
Încă sunt cu mansarda intactă, nu fac asta, e vina lui The invitation care aduce extrem de mult cu Ready or not.
Doar că este o copie fadă și nereușită din toate punctele de vedere.
Primele 60 de minute constau într-un fel de telenovelă britanică amoroasă, o poveste din asta siropoasă, demnă de filme romantice de Crăciun, în care ea, sărăcia pământului, este fermecată de el, mâna de fier a conacului, poveste de dragoste imposibilă între două pături sociale opuse.
Și din când în când, să nu care cumva să uităm că vorbim despre un film horror, The invitation aruncă niște jumpscares patetice, de se speria doar cameramanul căruia îi tot tremura mâna.
Scenariul construiește niște personaje șarmante și diavolești, care s-ar fi pretat la un film șmecher din cale afară de distractiv, doar că același scenariu atribuie personajelor niște caracteristici suplimentare care le fac tâmpe din cale afară.
Adică bine mă, tu, vampir de sute de ani, și tot n-ai învățat să sugi fără să faci risipă de stropi? Ți-aș da ceva material de studiu să vezi niște experte la treabă, dar mi-e teamă că ratingul acelor scene îl depășește cu mult pe cel de PG-13 din filmul tău.
Și bine mă, tu, vampir de sute de ani, atât te duce mintea să îți umpli casa cu statuete pline de sulițe și tot felul de obiecte cu potențial mortal pentru semințenia ta?
Ah, și tu dragă Evie, numele Deville nu a făcut să-ți sune vreun clopoțel în cap? Că mai evident de atât nu se putea.
The invitation nu are deloc acțiune, zici că este povestea cu cavalerul din compunerea leneșului care începe și se termină cu câte o frază demnă de-o opera beletristică, iar restul este compus din tâgâdâm, tâgâdâm, calul mergea tâgâdâm, tâgâdâm.
Așa și aici, simulacrul de acțiune intervine cam după vreo 65-70 de minute și este de-un spectaculos eșec tehnic pentru că efectele speciale arată oribil.
Filmul pare a fi mai mult unul cu vampiri pentru femei. Și nu este nimic în neregulă cu asta, doar că nu m-a nimerit pe gust și pe așteptări. Este mai aristocrat, mai elegant, mai princiar, pare mai de viță regală, mai emancipat.
Dar eu, în mojicia mea necioplită, așteptam să fie sfârtecate jugularele, nu să se înțepe personajele cu replici pseudo-nobiliare.
🏆 Verdict
The invitation este o panaramă de film răsuflat, care încearcă să fie horror, dar să fim serioși, nu ai cum să faci un film violent cu vampiri care să fie și pentru copii în același timp.
Prima oră din The invitation nu diferă cu nimic față de o producție originală ProTV dată după-amiază cât e Măruță-n concediu să umple transmisiunea cu ceva.
Cât despre acțiunea vampirească nu am nimic de zis pentru că nu există. Sau dacă a fost prezentă la datorie, nu am perceput-o ca pe acțiune, ci ca pe o irosire de cadre digitale.
Singurul motiv pentru care îi înfig 3 țăruși-n pieptul voluptuos este reprezentat de personajele care, la bază, au mare potențial de antagoniști terifianți dacă nu erau scrise tălâmb.
(1,5 / 5)
