Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Godzilla are un nou oponent, Ebirah, horror of the deep, pe care trebuie să-l căpăcească pentru a salva o mână de oameni.
🎬 Ebirah, horror of the deep – Premisă 📖
Să-mi fie cu iertare, dar nu am reținut numele celor patru masculi care pornesc, trei fără voia lor, cu iahtul pe ocean pentru a-l căuta pe fratele dispărut al unuia dintre ei.
Cum pribegeau ei teleleu, având același habar despre navigat ca politicienii români despre profiturile supermarketurilor, eșuează pe o insulă care nu-i deloc pustie.
Aici armata japoneză a pus-o de-o bază militară menită a fabrica bombe nucleare, că doar nu vată de zahăr.
Cvartetul este rapid luat în colimator de soldați, fugarii se refugiază pe unde pot și nimeresc în bârlogul unui oarecare Godzilla care-și doarme somnul de frumusețe.
Bineînțeles că este trezit fără ca el să ceară asta și o ia razna printre nătăfleți.
💭 Ebirah, horror of the deep – Comentariu 🍿
După ce m-a demolat psihic filmul anterior, parcă niponii mi-au simțit dezamăgirea și au venit să mă îmbuneze cu o peliculă distractivă.
Nu bună, dar plină de distrugeri așa cum îmi poftește inima.
Povestea este extrem de subțire, nici nu are importanță cine sunt antagoniștii umani, singurul pe care l-am reținut a fost un gradat cu multe trese care avea un petec fistichiu peste un ochi.
Prima jumătate mi-a adus aminte de producțiile James Bond din epoca de început, semn că japonezii s-au cam uitat cum Sean Connery vrăjea domnițele și bumbăcea dușmanii.
Avem baze militare secrete, laboratoare experimentale, infiltrări de spionaj, ba chiar și muzica folosită se aseamănă cu coloana sonoră clasică a celebrei francize.
Așadar, căscam ambii ochi (sic) la oamenii care se perindau prin camere vaste pline de aparatură demodată și tot așteptam să iasă la înaintare și monștrii cu chef de harță.
Dorința mi-a fost îndeplinită de partea secundă care este o interminabilă scenă de acțiune în care un Godzilla cătrănit că a fost sculat dintr-un vis umed face prăpăd peste tot.
Distruge bucată cu bucată acea bază militară ca un demolator conștiincios, iar la final o dă parte în parte cu crabul care vrea și el niscai scandal.
Ce mi-a plăcut aici?
Ei bine, ravagiile pe care le produce Godzilla se prezintă destul de bine din punct de vedere tehnic, chit că era destul de evident că omul în costum calcă pe niște miniaturi.
Cu toate acestea, camera de filmat este în așa fel poziționată încât reușește să transmită o senzație de grandoare, de scară largă, de dimensiuni uriașe.
Plus că nu a stricat faptul că acele clădiri migălos construite au fost distruse cu ajutorul unor frumuseți de explozii, iar flăcările naturale au arătat foarte bine pe ecran.
De asemenea, crabul, deși tot un costum, arăta cât de cât organic, nu părea făcut din cauciuc, astfel că aici am fost mulțumit de aspectul vizual. Desigur, am ținut cont de perioada în care a apărut și de posibilitățile financiare limitate.
Ce nu mi-a plăcut?
Fix personajul principal, adică Godzilla, care se prezintă deplorabil din toate punctele de vedere.
Continuă să se comporte ca un om, dansează de fericire, joacă volei (nu glumesc) și își mișcă gabaritul cu prea multă ușurință pentru a putea păcăli creierul.
Nu am crezut în nicio clipă că am de-a face cu un kaiju de dimensiuni monumentale, ci cu o ființă umană captivă într-un costum de bâlci.
Nici lupta finală, care ar fi trebuit să mă zguduie, nu este vreo mare șmecherie, durează prea puțin și nu are ceva spectaculos, doar niște îmbrățișări mai brutale și cam atât.
🏆 Ebirah, horror of the deep – Verdict 👍 sau 👎
Am lăsat pentru aici marea dezvăluire, avem parte de mai mulți monștri. Pe lângă Godzilla și Ebirah, își face apariția și Mothra.
Melodia cântată de japonezii polinezieni este prezentă și aici. Oricât de frumoasă și liniștitoare este, totuși, se exagerează cu folosirea ei de la prima apariție a moliei uriașe.
Una peste alta, este o producție decentă în acea eră a filmelor cu Godzilla, povestea este vraiște, lipsită de orice dram de interes, dar acțiunea este satisfăcătoare.
Sau poate a reușit să mă impresioneze mai ușor pentru că am fost morcovit de Invasion of the Astro-Monster și de aceea poate că sunt mai îngăduitor cu filmul de față.
Oricum, mai am de așteptat până la o nouă producție cu adevărat bună pentru că următorul film din serie este infamul Son of Godzilla.
Până atunci, din motive deloc greu de deslușit, mi s-a făcut poftă de 6 crabi gătiți ca la mama acasă.
(3 / 5)
