Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Oscar pentru cel mai bun film străin – Ediția 1967
Cehoslovacia o ducea bine în anii `60 ai secolului trecut, dădea din nou lovitura cu Ostre sledované vlaky după ce cu 2 ani în urmă câștiga Oscarul pentru Obchod na korze.
🎬 Ostre sledované vlaky – Premisă 📖
Milos (Václav Neckár) tocmai se pregătește să-și ia în primire postul de împiegat, sau ceva în genul ăsta, la gara din micuța lui localitate, Kostomlaty.
Bineînțeles, acțiunea este plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, că altfel nu avea vreun farmec.
Nu-i cine știe ce activitate pe acolo, că trenurile sunt rare și trec la distanțe temporale mai mari decât cele dintre condamnările politicienilor corupți de pe la noi.
Personalul gării nu se omoară cu munca, nu știe care cum să se fofileze mai bine, dar Milos este tânăr, dornic să contribuie la prosperitatea țării, spre deosebire de Hubička care stă cu gândul doar la domnișoare.
Din când în când le mai calcă pragul câte un superior sau niscai naziști șucăriți pe toată lumea, în rest este liniște.
💭 Ostre sledované vlaky – Comentariu 🍿
Abia văzusem Obchod na korze, așa că știam cam cu ce se mănâncă acest film pentru că subiectul abordat este asemănător.
Cel puțin așa părea la prima vedere, când am intrat să frământ pâinea.
Pff, mi s-a tăiat drojdia când mi-am dat seama că pelicula la care mă uitam era una plictisitoare în care nu se petrecea ceva incitant pentru cerebelul spectatorului.
Pur și simplu mă uitam la acei oameni cum freacă menta și cum se scoală drepți, ca la ordin, când vine în control neașteptat vreunul cu trese, și el la fel de plictisit.
Jur că nu înțelegeam care era treaba cu acest Closely watched trains, că nici nu părea a conține vreo metaforă filozofică despre ideologia nazistă sau ceva în genul ăsta.
Mai o caterincă nevinovată ca-ntre colegi, mai niște ochi frumoși făcuți de Milos către Máša (Jitka Bendová) care i-a căzut cu tronc, mai un jumulit de gâscă, mai un frânt de gât de iepure, asistam la lucruri normale pentru un cătun ascuns în pustietate.
Eh, și după jumătate de film, când spumele de la gura mea erau mai efervescente decât șampania de Anul Nou, vine lovitura de grație și scenariul schimbă brusc macazul și se duce în altă direcție.
De la nazism, despre asta credeam că este, se duce într-un film „cumming of age‟.
Și nu, nu am scris greșit ce e între ghilimele, intenționat am făcut-o, dând dovadă de-o subtilitate precoce.
M-a surprins atât de mult răsturnarea de situație încât am rămas înmărmurit, eu așteptam o dramă terifiantă, nu o comedie stingheră despre necazurile unui tânăr care vrea să devină bărbat.
Nu mi-a venit să cred cât de îndrăzneț este subiectul abordat acum 60 de ani, unul care în societatea noastră este și acum tabu și foarte puțină lume vorbește despre el.
Și când o face, se înroșește instantaneu de rușine. Iată că pe atunci cehoslovacii nu aveau inhibiții și au disecat o astfel de tematică, asta în ciuda faptului că nu au penetrat-o narativ atât de adânc pe cât ar fi fost cazul.
Însă există multe sugestii cu pronunțată tentă sexuală, mai din topor, mai țărănești, fără vreo eleganță artistică, dar au ceva aparte având în vedere contextul.
Naziștii dădeau năvală și oamenilor de la gară le stătea gândul la procreare și niscai jocuri îndrăznețe care să se lase cu un priapism satisfăcător.
Să nu vă imaginați acum că filmul colcăie de erotism sau senzualitate, vorbim totuși de niște țărani care au învățat scheme sexuale urmărind urcarea cocoșului pe găină.
Nici nuditate nu există, în ciuda unor amăgiri scurte care veneau ca un preludiu ațâțător, ca apoi să ne fie tăiată pofta de apariția unor evenimente feroviare care băgau la somn orice dorință indecentă.
Nu aș mai avea ce să comentez pe seama filmului, doar vă avertizez că primele 45 de minute sunt ca și când n-ar fi, dacă le săriți nu pierdeți mare lucru.
De asemenea, o altă dezvăluire pe care trebuie să o fac este aceea că în jumătatea secundă comedia se împreunează la unison cu drama care își scoate capul urât chiar la final.
Dacă v-aș zice ce se întâmplă, m-ați jumuli ca pe ultima găină din coteț pe timp de foamete, așa că mă abțin, dar și acolo a reușit scenariul să mă surprindă.
🏆 Ostre sledované vlaky – Verdict 👍 sau 👎
Este un film alb-negru, ceva de așteptat, care sare cumva din tiparele producțiilor lăudate în acea vreme la Hollywood, ceea ce a fost pentru mine o surpriză colosală.
Ascuțisem deja furcile și satârele să ciopârțesc pelicula în milioane de bucățele pentru că mă disperase cu nimicul banal din primele 45 de minute, dar de asta este bine să ai răbdare, că nu știi de unde sare iepurele.
Au fost momente în care am râs, amuzat de problemele cu care se confruntă Milos, dar mi-a și înghețat apa pe furtun când m-am prins spre ce se îndreaptă deznodământul.
Aș fi fost mult mai generos dacă Ostre sledované vlaky reușea să fie captivant în prima jumătate pentru că partea secundă este excelentă.
Și dacă fac o medie, iese de 6 trenuri staționare în gară.
(3 / 5)
