Escape from Mogadishu

Îl știți pe Dishu? Cum care Dishu? Ăla din Escape from Mogadishu, un film sud-coreean din 2021 bazat pe fapte reale care ne transportă, chiar contra propriei voințe, în Somalia anilor `90, perioadă în care Coreea de Sud tânjea să fie primită la masa celor de la UN, dar tot primeau un NU hotărât.

Cum africanii erau ăia cu voturile multe, sud-coreenii s-au năpustit cu ambasade peste tot, să îi îmbuneze să le dea votul. Mai cu vorba iscusită, mai cu un cadou clandestin, mai cu miere, mai cu un „hai mânca-v-aș babana coaptă, vrem și noi în UE‟, după posibilități.

Ambasadorul Han (Kim Yoon-seok – The thieves) este aproape de reușită, doar că drăcie mare, își bagă coada Coreea de Nord, care vâră fumigene să le strice ălora din sud socotelile.

Colacul foamei peste pupăza jumulită, în Somalia izbucnește și războiul civil, cu nen-tu Aidid care vrea să răstoarne guvernul, să pună labele pe putere.

Dacă vă sună cunoscut numele lui Aidid, n-aveți deja vu, el a fost prezent și în Black Hawk down. Dar Escape from Mogadishu nu-i prequelul acelui film, așa s-a nimerit povestea. Mai văd vreo 2 filme din acea perioadă din Somalia și îl învăț la perfecție pe Aidid ăsta.

Așadar, delegația sud-coreeană este nevoită să fugă din țară înainte să fie luată la rost de insurgenții puși pe căpătuială, jafuri și crime, că-s la ei în tarla și îi doare-n coastele subnutrite de alții. Nu ești cu mine, ai dezaharisit trestia.

Escape from Mogadishu este în primul rând o dramă impresionantă despre tragedia de a deveni subit prizonier fără voia ta într-o țară străină, despre neșansa de a fi părăsit de propriul guvern și de a te descurca pe cont propriu, despre pericolele de a o arde diplomatic cu guverne, că este jignire sau nu, ăsta este adevărul, abia coborâte din scorbura copacului, state care știu mai bine să-ți dea cu ghioaga-n scăfârlie decât să stea la masa tratativelor politice.

Însă, în al doilea rând, filmul este și o lecție de omenie pentru că în aceeași situație se află și delegația nord-coreeană, două jumătăți ale unei foste țări unite care acum, în ciuda diferențelor de mentalitate și de viziune politică, se află în aceeași cocină. Cine va avea câștig de cauză? Rigiditatea statală care spune fiecare despre celălalt stat că este de porc sau instinctul de supraviețuire care n-are mamă, n-are tată, n-are comunism, n-are democrație, are doar dorința de a prinde zorii zilei de mâine?

Deși Escape from Mogadishu este destinat audienței sud-coreene, că străinii nu prea au cum percuta la o asemenea poveste cu tentă diplomatică, filmul transcende granițele Coreei de Sud și se adresează direct omului, indiferent de naționalitate.

Și cum face asta? Ei bine, prin niște secvențe demențial de crude, care ne arată cât de parșivă și decrepită este specia noastră, secvențe care te vor oripila, nu chiar ca Black Hawk down, dar are cadre care îți vor distruge și ultima fărâmă de inimă.

Însă contraatacă pozitiv prin niște momente simple, tandre, de profundă umanitate care te readuc pe calea speranței și îți învie mirajul că totuși poate avem scăpare, dar știm că nu se face primăvară globală cu o floare de lotus amărâtă.

Hai că o dau în filozofie de 2 Săniuțe și uit esențialul.

Dacă vreți un film tensionat, pe muchie de grenadă, cu dramatismul majoretă și acțiunea terifiantă MVP-ul meciului, dar nu din aia de erou imbatabil, ci din cea de oameni normali care fac orice pentru a nu primi un glonț răzleț între ochii mijiți, atunci Escape from Mogadishu este o alegere chiar bună, care merită cele două ore, deși poate la prima vedere subiectul pare fad, fără apetit, că până la urmă este vorba de diplomație la mijloc.

Tehnic este foarte bine realizat, chiar zici că ești în mijlocul războiului civil, cu morți împrăștiați peste tot, familii întregi decimate, cadavre călcate de mașini ca la o cursă cu obstacole, gloanțe zburând în toate direcțiile, la fel și banii sub formă de mită pentru protecție. Mai bubuie fals câte o explozie, dar nu deranjează, că altceva contează la acest film care îți aduce pe buze întrebarea: „Chiar așa de răi am ajuns încât nu mai prețuim viața celui de lângă noi‟? Ei bine, răspunsul este da.

M-am blocat la fraza de final, așa că termin repede cu 8 steaguri albe ridicate în semn de pace.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

About admin

Check Also

Finch

Televiziunea lui Măr Mușcat, Apple TV, m-a anunțat că a lansat Finch, un film cu …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *