Halloween kills

Halloween kills continuă imperturbabil saga criminalului mascat (hi hi hi, ce se potrivește acum) Michael Myers, franciză repornită în 2018 cu Halloween, un film cât de cât decent.

Degeaba mă înjurați că dau spoilere, duh, Michael scapă la finele producției din 2018, așa că tot orașul este ca pe jar, știind că un criminal se preumblă în libertate cu lama ascuțită la purtător.

Nu mai are rost să scriu de ce scapă, de sindrom de personaje stupide, ăsta este motivul.

Halloween kills reia povestea fix de la finalul lui Halloween, cu trio-ul feminin format din bunica Laurie (Jamie Lee Curtis – True lies), mama Karen (Judy Greer – America: The motion picture) și fiica Allyson (Andi Matichak), abia scăpat din mâna cuțitarului poznaș, îndreptându-se spre spital.

Asta în timp ce o turmă de pompieri, numai bună de măcelărit, se duce spre casa plină de vâlvătăi unde, spre deosebire de Anna Lesko care Arde-n flăcări (mamă, ce referință veche am folosit), Michael Myers n-are nici pe dracu, nici măcar hainele nu sunt pârlite, zici că l-a făcut mă-sa ignifug.

De aici încolo este simplu de intuit ce urmează să se petreacă, Michael își vede imuabil de măcelăritul prostovanilor care i se pun în cale, în timp ce oamenii legii caută cu tot dinadinsul să-i facă de petrecanie.

Hai că mi s-a scurtat fitilul și trebuie să explodez: Ce este, mă, mizeria asta?

Dacă Halloween tot a mai fost cât de cât distractiv, Halloween kills omoară cu adevărat, dar ucide franciza și orice fărâmă de inteligență.

Încă din start mi-am dat seama că scenariul este subțire de tot când ne prezintă un flashback din filmul original, de câteva minute, apoi revenim în prezent și un personaj se apucă să ne povestească, pentru alte câteva minute, ceea ce văzusem anterior. Filmul începe cu adevărat abia după 20 de minute.

Și treaba asta cu povestitul de multiple ori al unor chestii pe care deja le știam se repetă pe tot parcursul filmului, dacă elimin umplutura asta nu cred că din Halloween kills mai rămân vreo 45 de minute de secvențe noi.

Nu pot să nu remarc faptul că deși cele 2 filme au loc practic în aceeași noapte, diferența de câțiva ani dintre ele în care s-au petrecut multe pe plan social în realitate și-a pus amprenta asupra celui din 2021, subit Haddonfield s-a umplut de negri și homosexuali. Știu, sună rasisto-homofobic, dar ăsta este adevărul și m-a scos complet din atmosferă.

Bine, nu asta a fost cauza principală, ci lipsa unui fir narativ coerent, Halloween kills nici măcar n-are poveste, pur și simplu avem parte de-o înșiruire de crime marca Michael Myers și între ele un amestec de flashback-uri de parcă suntem uituci și o târlă de dobitoace care se comportă ca vacile la abator.

Mă așteptam ca genul slasher să se mai deștepte un pic în Anul Domnului 2021, nu să îmi ofere aceleași personaje cretine, care parcă dinadins iau cele mai stupide decizii și se dedau la cele mai absurde acțiuni care au ca rezultat moartea lor iminentă.

Singurul aspect pozitiv din Halloween kills este cantitatea de crime pe pixel pătrat, omoară Michael de nu-i adevărat, iar camera de filmat insistă să ne arate cu lux de amănunte fiecare eviscerare sângeroasă, fiecare căpățână făcută zob, fiecare carotidă feliată, chiar dacă unele dintre ele nu sunt prea realiste, dacă este să apelăm la anatomia pe care o mai știu din școală. Filmul este foarte sângeros, brutal, mățăros, chiar dacă tehnic nu-i cel mai strălucit din curtea școlii, unele efecte fiind ridicole și pentru originalul din 1978, darămite pentru 2021.

Măcar Halloween kills a elucidat un mister, măcar acum știm că Michael nu-i un om simplu, este o divinitate cu pofte homicide, un personaj supranatural pentru că în mod clar la peste de 60 ani cât are în film, nu poate fi pur și simplu un Ghiță oarecare, că prea multe i se întâmplă și el n-are nimic, de la un sac de cărămizi trântit peste mufarină (de 2 ori chiar) până la alte vătămări corporale incompatibile cu viața. Deși explicația asta n-are logică, măcar scenariștii s-au scremut să vină cu ceva.

Apropo de logică, vai de mine și de mine, hai măi oameni buni, chiar așa suntem luați de proști ? Adică oricât de dobitoc ai fi, tot nu poți să-l confunzi pe Peter Dinklage cu Ghiță Mureșan pe ideea că: „N-avem de unde ști, poate ăsta de aici fără mască e chiar Michael, că nu știm cum arată, deci sunt șanse să fie el‟. Băi scenariștilor, dă-vă-n Partidul Lamentărilor Minoritare, o mască îți ascunde fața, dar nu îți adaugă și jumătate de metru în înălțime.

Halloween kills n-are niciun merit în a sta pe picioarele sale, peste câțiva ani îl voi confunda cu o secvență oarecare din Halloween pentru că n-are deloc substanța unui film de lung metraj și este și mare măgar, o pune pe Jamie Lee Curtis cap de afiș deși abia este prezentă timp de vreo 5 minute în total și nu face absolut nimic, personaj principal este populația tâmpă din Haddonfield, tocmai de asta nici nu mi-a părut rău când trepanații și-o furau de la Michael.

Deh, așa se întâmplă când mulgi la infinit o franciză, dai de praf la un moment dat, în loc să vii cu o idee nouă, regurgitezi aceeași premisă la nesfârșit până nu mai înțelegi nimic din ea, de aceea pentru mine Halloween kills nu trece de 4 dovleci. N-ai cum în 2021 să vii cu scenarii eficace acum 40 de ani, că nu mai suntem atât de ușor de speriat de-o mască, ba chiar ne-am obișnuit cu ea.

2 out of 5 stars (2 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

No one gets out alive

No one gets out alive și-a luat o chirie pe Netflix și îmi tot face …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *