Finch

Televiziunea lui Măr Mușcat, Apple TV, m-a anunțat că a lansat Finch, un film cu Tom Hanks. Și când zic cu Tom Hanks, nu exagerez, este singurul actor uman prezent pe ecran.

Într-un viitor aparent nu prea îndepărtat, Soarele a dat termostatul mai tare și a aruncat cu căldură imensă spre Terra, pârlind-o de tot, găurind stratul de ozon și inundând populația cu furtuni solare radiante, dar în sens negativ, nu că ar radia de frumusețe, ci pentru că-s pline de radiații.

Așa că omenirea s-a împuținat foarte mult, iar noi facem cunoștință cu Finch (Tom Hanks – Forrest Gump), un supraviețuitor pustnic care își târâie existența cu foamea-n glandă și cu ochii în toate direcțiile să se ferească de soare și de alți oameni, ambele categorii fiind ucigătoare. Are drept companioni o potaie drăgălașă, Goodyear, și un robot cam tălâmb, Jeff, pe care taman l-a terminat de construit.

Tot filmul se învârte în jurul unei călătorii spre San Francisco pentru că se apropie o furtună din aia biblică de ține 40 de zile și Finch trebuie să o ia din loc, altfel ar mușca țărâna, probabil la propriu de foame, dacă mai rămâne pe loc.

Nimic nou sub soare, să fac un mic joc de cuvinte, povestea este una clasică, văzută de curând în filme precum I am legend, Book of Eli, The road, toate setate într-un univers post-apocaliptic, cu personaje principale puține, care se zbat să supraviețuiască în condiții naturale vitrege.

Finch nici măcar nu încearcă să aducă un suflu proaspăt în această nișă de filme, fiind foarte previzibil și lipsit de inovație.

Nu-i greu să îți dai seama către ce se îndreaptă în finalitatea lui și nici nu te așteaptă la colț cu surprize neprevăzute care să-ți frigă la foc fierbinte teoriile concepute.

Însă nici nu-i rău pentru că nah, îl avem pe Tom Hanks în rol principal, ce parcă joacă un duplicat al personajului din Cast away, doar că acum nu conversează cu o minge de volei, ci cu o javră și un robot.

Filmul nu simte nevoia să ne ia de proști, nu că ar fi prea complicată premisa, dar nu stă să ne explice ca la un seminar scenaristic fiecare amănunt din poveste, o arde destul de subtil, oferindu-se informații suficiente prin intermediul unor trucuri vizuale eficiente, ne arată câteva titluri de cărți pe care Finch le devorează și deja ai conturat suficient de bine universul deșertic și încins în care-și duce traiul personajul principal.

La asta contribuie și vizualul arid și periculos bine transpus pe ecran prin câteva flexări musculoase ale naturii turbate, cu furtuni de nisip imense și tornade devastatoare, nu pentru mult timp și nici prea spectaculoase, că bugetu-i mic, dar suficient cât să-ți dai seama că lucrurile sunt de porc în lumea filmului.

Finch combină drama unui om singur pe lume, care simte nevoia de a conversa cu altcineva să nu o ia razna, cu comedia rezultată din interacțiunile acestuia cu robotul Jeff, unul nefinisat care se comportă ca un copil.

Nu pot să spun nici că-i dramatic din cale afară, deși apelează la tertipuri clasice care ar trebui să își atingă scopul, și nici nu am râs cine știe ce când se ciondănea cu cutia metalică de conserve care se dădea cu capul de toți pereții.

Singurul motiv pentru care Finch nu cade în negura uitării este prezența lui Tom Hanks. Atât. Dacă era vreun actor din linia a doua de la Holywood acest film nici n-ar fi fost pomenit pentru că nu iese cu nimic în evidență, este aceeași poveste post-apocaliptică a omului care o ia la pas de-a lungul țării să ajungă la o destinație dintr-un anume motiv.

N-are deloc acțiune, în afară de ceva fenomene meteorologice de scurtă durată și o fugăreală pe șosea, nu se întâmplă nimic palpitant în acest film care se vrea unul contemplativ, care ne spune că nu trebuie să fim singuri pentru că ne mucegăiește creierul și ni se corodează spiritul.

Nu-i nimic din ce n-am mai văzut, o lume cruntă, plină de pericole, o relație neașteptată care evoluează spre o concluzie anticipată, ceva mesaje filozofice întru hrănirea spiritului și prezența unui cuțulache pentru a se asigura filmul că dacă ratează în celelalte compartimente, tot te va atinge la corazon cu prezența câinelui.

Se mai prăbușește din când în când în niște gropi ilogice, însă per ansamblu Finch este o producție decentă, nici prea prea, nici foarte foarte, care mă determină să-i reduc temperatura solară cu 7 grade, asta în primul rând și în primul rând datorită interpretării reușite a lui Tom Hanks, că de aia l-au adus în peisaj, altfel Finch, ca poveste, nu se ridică la nivelul talentului marelui Tom Hanks, premisa fiind deja evaporată de interes și de originalitate.

3.5 out of 5 stars (3,5 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Lamb

Apăi din Islanda nu mai văzusem filme, dar Lamb a rezolvat și problema asta. Se …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *