Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Sunt mai multe filme cu titlul Freaks, dar eu m-am dus la începuturile cinematografiei cu sunet, tocmai în 1932 pentru a urmări prima producție de lungmetraj cu o asemenea denumire.
🎬 Freaks – Premisă
Mergem la circ, fie că ne place, fie că urâm acest lucru, dar nu avem de ales.
Acolo are loc acțiunea, în mijlocul unui circ ambulant unde, printre clasicele numere specifice acelor vremuri, există și unul deosebit.
Câteva persoane născute cu diverse dizabilități, ba fizice, ba mintale, ba ambele, sunt prezentate celor interesați ca la o paradă a groazei.
Iar caracterizarea lor ca monstruozități terifiante și ciudățenii ale naturii atrage atenția publicului gură cască, unul care se minunează și oripilează simultan.
Și în această mică lume se desfășoară o dramă la care asistăm neputincioși.
O trapezistă meschină, Cleopatra (Olga Baclanova), a pus ochii pe Hans (Harry Earles – The wizard of Oz), o persoană defavorizată altitudinal, că nu știu cum să-i spun altfel fără să jignesc.
Nu pentru că-l iubește, ci pentru că are bani.
💭 Freaks – Comentariu 🍿
Hai să scot porumbelul pe gură, că deja simt că mă sufocă.
Oricât de deschis la minte aș fi, nu pot să neg că prezența fizică a acelor oameni diformi îngrozește și privirea vrea instinctual să se ferească.
Poate că sună crud, dar este o zvâcnire naturală cauzată de creierul care nu este obișnuit cu asemenea reprezentări ale ființei umane, naturalul este deformat și asta duce la asemenea reacții.
Trebuie să menționez că avem de-a face cu femei cu barbă, siamezi, oameni scunzi de statură, dar și cu personaje care au defecte mai grave de atât.
Dacă există o divinitate creatoare, atunci chiar își bate joc de noi.
De fapt sunt insensibil când le spun personaje pentru că nu interpretează roluri, așa au fost și în viața reală.
Filmul poate fi considerat imoral pentru că a ales să monetizeze ghinionul genetic al unor persoane adevărate.
Dar cine-l urmărește de la cap până la coadă, că nu-i lung, ține doar 60 de minute, își dă seama că nu asta i-a fost intenția.
Cel puțin nu cea principală.
Spre surprinderea și, mai ales, rușinea mea, titlul Freaks nu la ei se referă.
Ci la unii oameni normali care dovedesc cu orice ocazie răutatea imensă care le zace-n sufletul putred și care își bat joc de semenii care n-au nicio vină pentru felul în care arată.
Pentru că așa s-au născut neavând vreun control asupra acestui fenomen.
Dar cei cărora le curge venin prin vene și au smoală în inimă, ce scuză au pentru atitudinea haină pe care o au față de alții?
Da, ciudații îngrozesc prin aspectul fizic, chiar repulsiv, n-are rost să umbli cu mănuși de mătase și o zic pe șleau, fără să mă ascund pe după perdeaua corectitudinii politice.
Aici rezidă partea horror care afectează direct privirea, însă, și aici trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu asta sperie cel mai rău.
Alta este groaza cu adevărat terifiantă, una pe care Freaks reușește să o portretizeze chiar excelent.
Mă refer la nimicnicia oamenilor cu genele așezate corespunzător care se comportă absolut infect și sunt mânați de instincte pecuniare, călcând pe oricine în picioare pentru un pumn de arginți.
Filmul a fost cu zeci de ani înaintea timpurilor sale, fiind o alegorie sumbră care condamnă o societate infestată de o superficialitate extremă care tinde spre niște standarde imposibile.
Era să uit să menționez asta, este și incredibil de trist, pe mine m-a rupt personajul Frieda cu o interpretare senzațională din partea lui Daisy Earles (The greatest show on Earth).
Combinația dintre statura fizică minusculă (ca de copil), gândirea matură (plină de compasiune), vocea suavă și privirea expresivă m-a adus în pragul lacrimilor, ba chiar am scăpat vreo două picături.
Ca aspect tehnic nu ar fi multe de spus, nu excelează la editare sau la tranziții între cadre, se folosește de câteva ori și de un „fast motion” enervant, dar nu trebuie să uităm că a apărut în 1932, nu ieri.
Cu toate astea, m-am minunat de cât de bine se aude deși a apărut abia la 5 de la prima producție vorbită.
Nu glumesc, sunetul din acest film este mai bun decât cel din unele filme românești de acum.
Asta deși în urmă cu mai mult de 90 de ani oamenii abia învățau pe unde să ascundă microfoanele să nu apară în cadru.
🏆 Freaks – Verdict 👍 sau 👎
Nu mi s-a părut a fi exploatator prin distribuirea în rolurile ciudaților a unor persoane care sufereau de respectivele afecțiuni.
Ideea din spatele acestei alegeri a fost, poate, aceea de a deschide mintea oamenilor, de a-i face să conștientizeze că unii au avut noroc, iar alții ghinion la țeserea, sudarea sau unirea genelor.
Nu-i de mirare că filmul a fost blamat și chiar interzis o bună perioadă, practic societatea a demonstrat fix ce pelicula lui Tod Browning a dorit să transmită.
Că pe atunci umanitatea era extrem de înapoiată în gândire și nu accepta ceva ce nu îi era pe plac.
Bine, mă uit în jur și pare că nu prea am evoluat. Sau dacă am făcut-o, am mers la polul opus.
Probabil atunci a avut un mesaj prea avansat intelectual pentru vremea respectivă, acum devine unul foarte clar care mă îndeamnă să închin 9 pahare de șampanie în cinstea filmului.
Am citit asta pe undeva și mi-a plăcut, deci nu-i din puțul propriu al gândirii, să-mi arog meritele, dar Freaks ne transmite faptul că este mai rău să fii deformat spiritual decât fizic.
(4,5 / 5)
